Dupa cum spuneam si intr-un alt articol nu mi-am dorit si nici nu am cerut sa vorbesc cu spiritele trecute dincolo de val. Si cu toate acestea am raspuns la acest telefon invizibil.
La 12 zile dupa moartea tatalui meu in clarul sufletului am primit rugamintea lui de a vorbi cu mine si de a transmite un mesaj mamei: Roag-o sa ma ierte. Imi pare rau pentru toate momentele in care am facut-o sa sufere. O iubesc.
Am simtit ca ii pot pune mai multe intrebari si ca pot capata si raspunsuri. Astfel ca am inceput: Unde esti acum? Intr-un centru de refacere. Cum arata el? Este rotund, baza este formata din mai multe cercuri incluse unele in altele.Bolta este frumoasa inalta, formata din triunghiuri care se intalnesc intr-un cristal mare alb-emitent. De aici vin jeturi de energie ca o baie care modeleaza corpul nostru auric. Eu sunt in centru. Suntem mai multi dispusi de la centru catre exterior dupa cum avem mai multa sau mai putina nevoie de aceste jeturi de energie. Ceea ce vine peste mine are culori diferite. Ma spala, ma limpezeste, ma reface, Ma simt mult mai bine.
Te-ai intalnit cu ghizii tai?Da
Sunt cei pe care i-am vazut atunci cand s-a deschis culoarul si ai pasit? Da
De ce unul era in spate si unul in stanga?
Pentru ca am avut mari dezechilibre pe partea stanga. Ma sustinea si in acelasi timp imi oblojea pasii.
Cel din spate ce facea? Ma conducea. El a taiat ultimele legaturi.
Te-ai intalnit cu mama si tatal tau? Da
Cum te-ai simtit in primele momente dupa desprindere? Derutat. Stateam si ma priveam. Eram in partea stanga a trupului-gazda. Am vazut ca stiai unde sunt.
Te-ai intalnit cu Batranii, Sfatul Inteleptilor? Da
Aici am aflat ca mi-am facut doar 30% din teme in aceasta viata. Erau buni cu mine, deschisi, plini de compasiune. Nimic justitiar. Eu ma simteam responsabil de ceea ce nu facusem desi agreeasem prin contractul spiritual. Insa imi voi pregati cu mai mare atentie urmatoarea viata.
Cati batrani erau? Trei.
Cum arata sala in care ai vorbit cu ei?
O sala imensa cu o cupola. Era circulara si in mijloc ne aflam noi.
Ce poti sa-mi spui?
Inteleptii emiteau fara cuvinte in geometrii pe care le simteam in interiorul meu.
Ei toti, ghizii si inteleptii ma invaluiau constant intr-o lumina verde, alba, mov ajutandu-ma sa mi vad alegerile si sa le pregatesc pe cele ulterioare. Ceva frumos, coplesitor, inalt care nu se vede dar poate fi simtit genera un fel de echilibru intre mine si ei. Prezenta.
Cand ti s-a dat voie sa vobesti cu mine? Dupa ce m-am refacut suficient cat sa pot comunica cu tine. De unde stiai ca ma poti contacta? Nu am vorbit niciodata cu tine despre astfel de lucruri. Ghidul meu principal mi-a spus si apoi am vazut. Te-ai pregatit in mai multe vieti pentru comunicarea cu lumile invizibile. Abia acum inteleg. Puteai sa ma ajuti insa eu nu am vrut. Te rog iarta-ma. Acum stiu.
As vrea sa imi explici cum de in timp ce imi vorbesti ma proiectez acolo. Ma ajuti tu sa le vad? Nu eu, ghizii nostri. Simt ca recunosti anumite aspecte.
Pot scrie ceea ce mi-ai spus pe blogul meu? Da. E timpul. Ghidul meu mi-a spus ca se deschid din ce in ce mai multe punti de comunicare intre noi si voi. E vremea sa intelegeti. Nu suntem departe ci aproape si va imbratisam pe toti.
Multumesc tati,
Marturisesc ca senzatia ca i-as putea jena pe cei trecuti dincolo a disparut complet pe parcursul trialogului meu cu tata. Ceea ce am am simtit a fost o bucurie frumoasa, calda, fluturi peste tot, jeturi de energie si minunea lui Impreuna suntem Una.
Am simțit lumina din toate aceste cuvinte asternute! Seamănă cu povestea „nosso lar” nu știu daca am scris corect , dar filmul este trezitor!
Sa fiti ajutati din cerurile de lumina cu pace si gratie divina in misiunea voastra!
Multumesc din suflet!
In urma cu 2 ani, am visat-o pe mama, la cateva saptamani dupa ce a trecut dincolo, pe patul de spital intr-un astfel de „Centru de Recuperare” si STIU ca nu a fost un vis obisnuit.. Am vazut-o cum se intremeaza si i-am vazut zambetul – multumesc pentru confirmare!
E minunat ca ai pus intrebarile la care trebuia sa primim raspuns!
Daca ne este permis – si inteleg ca da – astept „continuarea” cu nerabdare:)
Imbratisez cu drag,
Liliana
Este minunata aceasta reintalnire cu tatal tau. Ma bucur nespus pentru tine, desi pentru familia ta reprezinta o mare pierdere, dar faptul ca poti comunica cu el este extraordinar si mai ales ca ai voie sa ne impartasesti acest lucru.
Am trait si eu o mare pierdere, mama mi-a murit in brate cand eu aveam 30 de ani si am suferit enorm, ani la rand nu puteam sa vorbesc, sa ma gandesc la ea, atat de mare era dorul, dar acum stiu si gandesc altfel. Stiu ca este acolo, intr-un loc minunat si este iubita, ajutata, pretuita.
Multumesc frumos pentru tot si pentru ca existi.
Dumnezeu sa te binecuvinteze.
Va multumim !!! Pentru Tot.
Este interesant, linistitor, reconfortant ceea ce se intampla acolo si corespunde cu ceea ce am citit pe acest subiect (vezi Michael Newton: Calatoria sufletelor, Viata dintre vieti).
Multumesc.
Multumesc , Interesant ! 🙂