Mai mulți oameni participau la o slujbă, tăcuți. Aerul înmiresmat și curat al pădurii îți inunda toate simțurile.
La un moment dat, preoții și călugării au ieșit din biserică și slujba a continuat sub cerul liber. Era o priveghere pentru un Sfânt urmată de Sfânta Liturghie. Cântările erau identice cu cele de la ATHOS. Vocile lor erau amplificate de ecoul pădurii și parcă se îndreptau șuvoi spre Cer. Călugării începuseră să repete cântând Doamne miluiește! Se pomenea sfântul al cărui priveghi se făcea, viața, faptele lui și se înălțau rugăciuni de slavă, mulțumire apoi de cerere. Aerul vibra nefiresc, devenise aproape fizic, palpabil. Deodată am văzut cum o Bucurie nemărginită îi transfigura Chipul, Preotului. Sfântul coborâse printre noi…
Slujba continua….În această stare a început pomenirea tuturor sfinților, a celor mai apropriați de oamenii acelor locuri și de hramul
Mănăstirii, a sfinților români știuți și neștiuți, martirii neamului, Strămoșii.
Brusc atmosfera a devenit ireală. Cei invocați au apărut pe rând, tot mai mulți, spațiul de deasupra mulțimii umplându-se de Lumina Lor. Răspundeau cu Binecuvântări îndreptate spre mulțimea adunată, preoți și mireni. Am simțit o pace imensă cuprinzându-mă și am început liniștit să plâng.
Am înțeles ca toți strămoșii noștri, eroi, sfinți de pretutindeni sunt reali. Ei sunt cu noi dacă știm să-i chemam. Mai multe șuvoaie de lumină alb-aurie porneau de la cei Invocați deasupra Mulțimii. Binecuvântări cu lumină, de diferite nuanțe, pentru sănătate, pentru credință, pentru Protecție, întărire pentru cei care aveau Misiuni. Fiecare primea după cat era Pregătit. Moment maxim de Comuniune. Cea mai mare parte a credincioșilor erau primitori. Dar la câțiva se întâmpla un fenomen interesant. Era ca și cum aceștia având un diamant deasupra capului atins de o rază de lumină se aprindea și răspândea de jur împrejur o lumină asemănătoare cu cea a Razei. La scurt timp după aprinderea diamantelor lumina lor care era asemenea unui mic Soare dar de nuanțe diferite începea să se adune într-un fascicul și împreună cu celelalte diamante se adunau într-o Coloană de Lumină undeva 3-4 m deasupra mulțimii și se îndrepta spre Cer.
..
Odată în plus am înțeles de ce este bine să mergi la Slujbe. Cerurile se deschid și fiecare primește acel Ceva pentru care este pregătit. Dar fiecare primește…Și chiar și cel nepregătit primește Ceva ce ii poate schimba toată Viața.
…
Ovidiu Harbada, Omenirea din nou în Prag
Coloana de lumina/ Ovidiu Harbada
