Nu sunt o structura rabdatoare insa va pot spune ca in valsul cu Cerurile in Curgere din aproape in aproape am invatat sa las Cupa frumoasa in stralucire sa se umple si sa graiasca la momentul potrivit. Si pana cand ea se dezvaluie, trinitatea mea interioara calatoreste, cautand prin zbor….mici intelesuri, talcuri.
De obicei la aterizare cand ma ancorez din nou in lumesc, nu ma simt intotdeauna, rotunda, bucuroasa, emitenta. Sunt un mic avion caruia nu-i place aeroportul.
Nu stiam cum sa scap de disconfortul acesta cand fara sa cer …cuvintele cheie s-au asezat…. de la Sine. Lin, Coboara lin. Cu blandete, Lasand bucuria sa patrunda si taina lui Acum sa-ti inunde baierile sufletului.
Si din aproape in aproape am intrat in teaca zilei, bland dupa curgerea noptii, lipindu-ma de clipa cu recunostiinta.
Triunghiul-stegulet care ma ajuta sa aterizez este cel al adancirii, patrunderii, gasirii Rostului.
Plec cu drag pentru a onora cunoasterea, pastrand recunostiinta in cupa care sunt si ma intorc altfel, boltind Intelesul.
Si de fiecare data incerc cu blandete sa ating Pamantul, mangaindu-l fara tropot, iubindu-l cu intelegere.