Coaja de copac. Calugarul

Pășeam pe un drum de frunze printre copaci foarte înalți o lumină blândă ca o candela în noapte încălzindu-mi sufletul. M-am oprit în fața unei colibe micuțe și fremătătoare și am intrat în ea fără ezitare raza aceea suavă devenind un con care îmbraca deodată și locul și pasirea mea. O făptură micuță, delicată, cu chipul fără timp m-a întâmpinat…ochii lui insorindu-mi făptura. Fără să întreb mi-a răspuns la întrebare…Din codrii vii ai Vlahiei, din Viurile Locurilor cu Chip și Grai …am îndepartat Cortina Lumii. Da, sunt mai mulți schimnici care s-au nevoit prin părțile acestea cu colibe săpate sub pământ sau ascunse vederii, unii invizibili pentru toți cei ce trec pe aici alții aducători de Sens când timpul e copt și omul poate primi…Tălmăcirea.
O pâine caldă mi-a atins cu mirosul ei unduitor…inima și o lumânare mică a zburdat în coliba ..ca un copil drăgălaș animând locul. Istoria e vie și chiar dacă au rămas doar codriii…ca niște povestitori, pășind cu dragoste veți simți Viul Divin al Locului căci Codrii aceștia ascund multe Taine ce vor Grăi la Timpul Potrivit. Flacăra s-a mărit și în ea am văzut ..o Stea lăcrimând ….si călugărul înduioșat a spus…Copiii ai Luminii și a accentuat ca și cum nu trebuiau uitate aceste cuvinte, sunteți Aleși să veniți Aici în aceste Vremuri de Prigoană, Ingenunchiere, Tăiere a Capului acestui Popor. Și câteva lacrimi i-au țâșnit din ochi și le-am văzut cum s-au transformat în flori parfumând parcă întregul loc. Și niște săbii invizibile mi-au străpuns interiorul și simțeam Marșul Lor în interiorul meu cu durere știută și totuși Nouă. Nu vă îndepărtați de domnul nostru Isus Hristos și deodată de Sus până Jos ..am simțit o lumină aurie pătrunzându-ma, Săbiile Tăcând și intreaga Pădure Luminându-se și ..așa ca in pictura părintelui Arsenie Boca am simțit Prezența Rauritoare ..și Ochii lui, al Veșnicei Lumini, Isus Hristos. Si călugărul a continuat…în limpezimea tăcută a Timpurilor …toți frații intru Hristos ca niște flăcări de lumină stau ca străjerii nuntiți cu Cerul pe granițele Țării apărând cu Ruga lor Vie și Lacrimile lor, pământurile acestea Sfinte. Și voi pe unde Treceți sa nu uitați și nici să nu vă lepădați de Cuvântul lui căci Cernerea e Vie și Timpul cel Nou al Învierii Colective e Aproape. Însă până atunci multe clocote vor zgudui Lumea Veche, a Șerpilor, Scorpiilor și a Balaurilor cu Multe Capete căci sunt Mulți și au împânzit Țara Aceasta. Și Maică Domnului plânge și Domnul Nostru știe ca pentru multe Lacrimi…sunt îngăduiți Cei înverșunați pe acest popor. Sunteți ultima insulă în marea întunecată, ultima redută din marele război și doar cu multă Credință si Iubire și Înțelepciune veți trece peste Întunericul acestui Timp. Să nu vă însoțiți cu Deșertăciunea căci multe capcane v-au fost aruncate. Trei guri de foc s-au deschis..într-una erau mâncați copiii de Ecrane-Balauri, în cealaltă familiile erau distruse de focul patimilor și în cealaltă a flacără..niște oameni îmbrăcați în negru puneau cununa de spini țării noastre și râdeau jerfind feciori de chipul hidos ce cobora peste noi. Ingenunchiere dar nu înfrângere, Durere dar nu Deznădejde, Lacrimi. Călugărul m-a privit și ochii lui parcă mi-au grăit din Toate Timpurile..și m-am văzut luptând în acești Codrii ai Vlahiei, plutind în micul schit de dinaintea Mănăstirii Carmelitane, fiind cu Totul-Una. Și clipa aceasta dăruită de Isus parcă era o istorie întreagă într-o Trăire cu Tâlc.
Pâinea a început să crească și mirosul ei mi-a liniștit parcă toate întrebările și temerile..Veți trece peste Acestea spuse Călugărul dar nu Toți ..și îmi arată o potecă îngustă, îngustă raurind prin Pădure, doar cei Pregătiți pentru Noul Timp în care Pământul se va ține de mână cu Cerul și Isus Hristos, Domnul Luminii va sta cu noi toți la masă. Și s-a deschis un Timp cu o țară ca o vară și toți rumanii s-au RaMaNiii in Ie și cânta Toaca și Sufletele râdeau și totul era o Horă și în centru Isus și Maica înconjurați de cercuri de copiii. Și nu erau mulți dar erau însoriți de Firea Dumnezeiască. Și le cântau la toți Inimile și un Balsam Sufletesc cuprindea Totul. Și am plâns și am zâmbit și am lăcrimat cu izvoarele divine..,Doamne să ne întărești să trăim acest Timp!!! Și candela frumoasă a cuprins cu Flacără Înălțării Totul.,,și simțeam Învierea și Bucuria și Lumina atingând Totul!!!
..
Apoi viul Christic s-a stins, coliba a devenit și mai primitoare și călugărul cu privirea blândă și izvorâtoare mi-a spus…e vremea să te întorci, Să duci cu tine Mirosul pâinii divine și Candela Credinței și Iubirea noastră. Și am simțit din nou Lumina Domnului Nostru coborând ca un Con Însorit conducându-mă ..în tărâmurile dense dar stropite cu multe lacrimi ale moșilor și strămoșilor noștri nu adormiți ci Vii intru Hristos.