„Deschide tata, portile destinului meu!!!”

Centrul nostru conectat la centrul divin ne transmite constant mesaje care ne pot ajuta sa luam decizii inspirate, sa simtim momentul potrivit, sa alegem informatia de care avem nevoie, sa fim.

E foarte important ca intre doua fraze lumesti sa inspiram aer divin, aer care ne aseaza, ne alinta, ne creste.

Vocatia se naste odata cu noi insa etajele ei ne sunt revelate pas cu pas.

Cautarea incepe in interior, ghidata de sinceritate, nevointa, dragoste. Nimeni nu ne poate da o vocatie insa toti din jurul nostru ne pot ajuta in felul lor sa o descoperim si sa o crestem.

Vocatia este un puzzle care ne poate fi revelat in varstele timpurii sau mai tarziu. Timpul ei este hotarat de noi, de deschiderea si dorinta noastra. Noi decidem cu noi, ce anume e de dorit sa facem pentru a evolua.

De multe ori pentru ca avem sufletul apasat, trist, ingreunat, nu vedem pasii simpli de care vocatia noastra are nevoie. Prin spovedanie, autocunoastere, cautarea adevarului, iubire, nevointa, eliberarea de limite, ridicam valul si cerand ajutor caluzelor noastre, incepem sa inaintam in destin.

Vocatia este un acordaj si ea ne conecteaza la darurile initiale cele pe care noi le-am primit inainte de cadere. Aceste vremuri unesc in lumina toate darurile primite in toate intruparile precum si inainte de cadere pentru a ne da sansa de a ne intalni cu SENSUL PUR.

A fi chemat in sanul divin nu inseamna doar ati gasi un job bun si un partener confortabil. Vocatia este trezie, constienta, duh. Ea transcende persoana contopind-o cu adevarata ei fiinta!!!

Sa sedem o clipa in aerul divin si ne reamintim:
Marea noastra vocatie este de a fi UNUL in gand, simtire, fapta!
Camelia Radu