„Tot ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus.” Aceste cuvinte a lui Hermes Trismegistus ne arata ca înainte de a exista jos, printre oameni, casatoria exista deja sus. Da, sus, între principiile cosmice masculin si feminin se realizeaza fara încetare o unire, un schimb care, în planul fizic, se reflecta sub forma casatoriei. Iata ce ne dezvaluie stiinta initiatica. E spus în Geneza: „La început Dumnezeu a creat cerul si pamântul.” Cerul si pamântul sunt doua simboluri pe care trebuie sa le interpretam, la fel si relatiile care exista între ele; sunt celor doua principii emisiv si receptiv, masculin si feminin. Cele doua principii se unesc si din aceasta unire se nasc copii.Tot ceea ce vedeti si chiar si ceea ce nu vedeti este o creatie a celor doua principii. Tot ceea ce este produs/ rezultat/ fruct pe pamânt este in adevar un copil a acestei uniri a pamântului cu cerul. Daca pamântul si-ar taia legatura, daca nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul sau, iar pamântul ar deveni un desert.
Cerul si pamântul, principiul masculin si principiul feminin exista deja în regnurile sublime din înalt, si ele se reflecta mai departe în toate regiunile si în toate domeniile pâna în planul fizic. Peste tot, nu vedem decât decât unirea celor doua principii, masculin si feminin iar aceasta unire produce forta, energie, radianta. Atâta timp cât omul nu se leaga de ceruri, de lumea divina, el va ramâne singur si ramânand singur va deveni steril, neproductiv, desertic si va disparea într-o zi fara a lasa urme. Veti spune: „Dar am o sotie (un sot); si avem copii!” Da, în planul fizic, dar acest lucru nu e suficient. Adevarata casatorie este de a sti cum sa lucrezi cu cele doua principii în toate domeniile. Daca îndepliniti conditiile în planul fizic, material, aveti rezultate: o întreaga populatie, e de înteles, dar în alte domenii sunteti singur, steril, pustiit pentru nu ati înteles aceasta lege a casatoriei în toate regiunile: si in astral, mental, cauzal, budhic, atmic.
„Tot ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus, si ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos.” Sus este domeniul divin; jos, e planul fizic. Tot ceea ce gasim în planul material corespunde unui adevar din planul spiritual. În planul spiritual, ca si în planul fizic, trebuie sa stim sa stabilim contacte. Initiatii au ascuns acest adevar în simbolul sarpelui care îsi musca coada. Iata simbolul adevaratei casatorii. Veti spune: „Cum? Un sarpe care îsi înghite coada e simbolul
casatoriei?” Da, pentru ca adevarata casatorie este în interiorul omului, e fuziunea capului si a cozii. Cealalta casatorie nu este decât reflectarea acesteia.
În constiinta sa omul este separat de el însusi. Trebuie deci sa regaseasca acea parte pe care nu o cunoaste si sa se uneasca cu ea. Aceasta idee e continuta si in formula: „Cunoaste-te pe tine însuti” care era înscrisa pe frontispiciul oracolului din Dephi. A te cunoaste, nu înseamna a-ti cunoaste caracterul cu calitatile si defectele sale sau a cunoaste limitele conditiei umane. În „Cunoaste-te pe tine însuti” ce este acest „însuti”?Ideile, Sentimentele? Nu. Acest însuti e o parte de Dumnezeu, o scânteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte îndepartat si sus. Si acolo trebuie omul sa se afle pentru a se cunoaste, în aceasta entitate imortala, omniscienta, care e atotputernica: Eu-l sau superior, care e o bucata de Dumnezeu. Si trebuie sa constientizeze ca depinde de El, ca face parte din El, ca nu exista ca existenta nici ca activitate separata de El. În acel moment omul va descoperi ca tot ceea ce gândea, tot ceea ce simtea era o iluzie, un lucru ireal, iar realitatea este acest Eu, acest Sine interior care este Dumnezeu Însusi, si ca, daca ar face eforturi pentru a se lega de El, pentru a simti ca face parte din El, de a fi unul împreuna cu El, constiinta sa s-ar topi în Etern, iar el si-ar extrage forta, lumina, iubirea din Etern; el nu s-ar mai simti ca ceva separat, mic, suferind, ci s-ar simti ca si Dumnezeu Însusi!
Din acest motiv insista Initiatii asupra acestui „însuti”. Pentru ca atât timp cât omul se va multumi in a explora orice altceva în afara lui, el nu va atinge niciodata lucrurile la care aspira: libertate, pace, implinire, indumnezeire, mantuire. A te cunoaste înseamna a se topi în imensitatea lui Dumnezeu, a fuziona cu el.
Evident, aceasta contopire cu Dumnezeu nu se poate face asa de rapid. Chiar în toata existenta lor, unii nu reusesc sa aiba aceasta constiinta superioara gratie careia sa simta ca sunt una cu Divinul. Din timp în timp ei au o strafulgerare, o iluminare, dar a doua zi se simt iar separati, slabi, nenorociti. Cel care a realizat aceasta fuziune cu Eul sau superior se gaseste în pace, in bucurie, in lumina, se simte nemuritor. El a ajuns la un grad de constiinta atât de elevat, atât de vast, încât considera toate creaturile ca si cum ar face parte din el însusi, el nu mai are dusmani, nu mai poate face rau nimanui, el iubeste toate fiintele pentru ca simte ca el însusi traieste în toate fiintele. Acesta este Omul cu O mare, fiinta care a spart coaja de ou.
Pentru a ajunge la constiinta identificarii cu Dumnezeu, yoghinii hindusi se servesc de formula „Eu, sunt El”. Meditând mult la aceasta fraza, yoghinul constientizeaza ca eul sau nu exista, ca eul nu este altceva decât „El”, Domnul. El e unic, atotputernic, singura realitate. Pentru crestini exista o alta formula pe care as vrea sa v-o reamintesc, Eu si Tatal, Una Suntem sau Eu si Sfanta Treime Una Suntem.
Sa reluam acum simbolul sarpelui care îsi înghite coada. El îsi înghite coada, adica uneste cei doi poli masculin si feminin pentru ca vrea sa se cunoasca. Coada trebuie sa gaseasca capul si sa se uneasca cu el; coada, eul inferior, trebuie sa se uneasca cu capul, Eul superior, care e în înalt, în cer. În om, acest sarpe se gaseste în coloana vertebrala, e sarpele Kundalini, care odata trezit se ridica de-a lungul coloanei vertebrale. Când cei doi poli sunt în fine reuniti, adica când Kundalini, de jos, se uneste cu spiritul universal, Shiva, omul se cunoaste, e în plenitudine, in extaz, in Unime.
„Cunoaste-te pe tine însuti”. „Tine însuti”, nu e coada care se misca aici în planul fizic, ci e capul, spiritul care este în înalt. Adevarata casatorie este marea cunoastere. Cea mai mare realizare la care fiinta umana poate sa aspire este de a uni eul inferior cu Eul superior, coada cu capul. Evident, coada poseda câteva calitati, ea are cel putin forta de a se misca. Dar capul poseda multe altele în plus: ochii, urechile, gura, creierul. Deci, daca vom putea sa ne unim cu Eul nostru superior care are facultati atât de dezvoltate, vom cunoaste tot ceea ce el cunoaste, vom vedea tot ceea ce el vede si vom auzi tot ceea ce el aude, si vom fi perfecti.
A alatura cele doua capete înseamna a ajunge sa dezvoltam succesiv toate chakrele, de la chakra mulhadhara de jos pâna la chakra sahasrara de sus, pentru a reface unitatea. Cât timp nu vom reusi sa alaturam cele doua capete, vom fi în suferinta atat în planul spiritual ca si în planul fizic.
Toate puterile creatiei se gasesc în casatorie. Ati vazut vreun barbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie sa fie doi. Se spune în Geneza: „Cresteti si va înmultiti!” Trebuie sa crestem si sa ne inmultim in primul rand în lumea gândurilor, a sentimentelor, a faptelor inaltatoare pentru a popula zi si noapte pamântul cu creatii innaripate care vor lumina întreaga umanitate unind Cerul cu Pamant, dand grai patriei Graalului.
Trebuie sa ne gândim la casatorie, dar în înalt. Iata noua întelegere, noua filozofie divinatorie pe care o putem aseza ca fundatie in cuplul nostru. Când barbatii si femeile se unesc, ei simt o bucurie imensa, dar nu stiu ce semnifica aceasta bucurie. Ori, tocmai, aceasta bucurie e manifestarea acestei intelegeri: „a uni cele doua capete”! Când omul a ajuns sa uneasca cele doua capete el a reusit sa se regaseasca si traieste în plenitudine, in acea bucurie cereasca, in acel extaz despre care vorbesc si sfintii. Sa va casatoriti in primul rand in voi pentru ca toate energiile voastre sa creasca si apoi cu o intregime, o sfera-om care va cheama.