Desi pare atat de simplu caracterul este exact crucea pe care noi o urmam, verticala atitudinea iar orizontala ei, valorile. Cand spunem despre un om ca este cu adevarat frumos? Cand exprima verticalitate, onestitate, transparenta, sinceritate, integritate, constanta, cand nu se inclina dupa unul sau altul.
In atitudine se topesc una sau mai multe virtuti astfel ca atunci cand valorile de pe orizontala se suprapun perfect cu virtutile de pe verticala putem vorbi de un caracter frumos, echilibrat, vertical.
De multe ori cautam definitiii sofisticate, complicarii care ne agita mintea uitand esenta.
Caracterul unui om este insasi crucea care ii modeleaza pasii dupa cum el alege prin gandurile si faptele lui sa onoreze atat verticala cat si orizontala.
Si cand cele doua stralucesc, omul indumnezeit ne priveste.
Cand un om hraneste doar orizontala vietii alergand dupa a avea, a castiga, a parea cascadand valori pitice, nu mai simtim in el radianta, intregul, stralucirea, forta, maretia.
Cand insa verticala este construita din multe sfere-virtuti care ating materia prin fapte frumoase largind pasul atunci simtim Muntele interior si bucuria irumpe, la fel iubirea, pacea.
In centrul crucii in buchetul de raze care se desface onorand verticala si orizontala vietii apar insight-uri, dezveliri, nuntiri de Ceruri pe care urmandu-le veti simti cu firul aurit al vietii se rostogoleste intr-un fel minunat, dand voie darurilor sa inunde cu stralucire, Viata.