Pe 6 septembrie 2020 duminica ne-am trezit foarte devreme tot grupul pentru a vedea Cappadocia in ploaia de raze a rasaritului. Erau in jur de 100 de baloane care se pregateau de zbor din diferite puncte. Copiii erau plini de freamat. Cu totii eram emotionati inclusiv pilotul pentru ca eram primul lui zbor dupa 6 luni de stat acasa din cauza pandemiei.
Este atat de multa frumusete in stancile acestea care te privesc cu ochi de ciuperca, de batran, de zanuta, de elf. O broderie creata parca de un artist se desfasoara in fata sufletului tau, un fel de melodie din materiale ireale, ai spune cosmice ce iti face sufletul sa zburde. Ne-am ridicat foarte usor privind locul care te imbratiseaza cu brate nevazute. Navigam printre biserici, casute sapate in stanca, pomi privind fiecare bucatica de peisaj cu gratie, bucurie, rotunjime. Balonul plutea facand un vals minunat pe cer cu multe alte baloane de culori diferite. Ai sentimentul ca vii, dai grai unor daruri si apoi te ridici. Tot locul de sustine. Sunt peste 700 de biserici din care 18 active.
Cappadocia este un taram magic desenat de Ceruri cu multa bucurie, frumusete, caldura. Privind din balon ….aceasta impletire de stanci frumoase…….simti extazul vietii, ambroziile ei, vocile divinului. Am plutit pe Cer dar si printre stanci cam 70 de minute dupa care am aterizat cu balonul. Dupa micul dejun am mers intr-un alt loc minunat unde ghidul ne-a lasat sa simtim…….energia curgand, lucrand, daltuind. Ne-am oprit de trei ori asezandu-ne sub forma de cruce in prima biserica, apoi sub forma de cerc in urmatoarea apoi lasand locul sa ne ghideze. In prima biserica teme vechi reveneau amintindu-ne de relatia cu tatal si fiul. Ochii ceresti se activau dezvelind vieti si intelegeri ce stateau sub piatra timpului. Parea ca un somn vanjos pleaca…..o bucurie a descoperirii aducand aripi in priviri si in simtiri. In cea dea doua biserica am simtit care ne lasam corpul fizic….parti din noi calatorind in alte dimensiuni ale fiintarii. Eram contopiti cu maretia, bucuria, unimea. Zburdam printre sferele ceresti, daruri sub forma de geometrii binecuvantate coborand peste noi-toti. Din cercul acesta o unica voce …….modela totul si aceasta graime mangaia cu daruri si Cappadocia si Turcia si tara noastra si planeta. Simteai treimile cuvantatoare ale timpului daltuind in viul prezentului. Se graia prin noi, se modela prin mainile noastre. O energia alb-aurie asemenea unui spirale lucra asupra locului. Eram canale vii intr-un loc cu falduri, o printresa vie a planetei ……ale carei corpuri subtile graiau prin noi. Eram primul grup dupa un timp…… si parea ca tot locul ne saluta, ne primeste.
In cea de-a treia biserica cativa razboinici ne asteptau. Erau chipurile noastre cu durerile vremii. Ne luptasem aici, fusesem omorati aparandu-ne familiile, ne zbatusem in trecere, ne privisem cu furie sotiile chinuite de invadatori si copiii omorti sau luati ostatici. Durerea inca era acolo insa rasaritul zilei in chip celest ne mangaia faptura. Pe raze christice treimea din noi, dezlega, intarea, inalta. Unind Cerul si Pamnatul o pace frumoasa se aseza in noi. Am plecat simtind cum toata stancile la o masa a unimii ne graiesc….Era bucurie, pace, primire.