Atunci cand pornesti spre Egipt, Mexic, Nepal sau alte locuri care te cheama, povestea incepe la Centru si tot de la Centru se tese catre exterior, din aproape in aproape fara a avea obiective tangibile. Scopul nu este sa bifezi 20 de muzee si temple ci in Unime sa onorezi locul cu darul tau, multumind, imbratisand, daruind.
Daca porniti in paradigma sa iau cat mai mult, s-ar putea sa nu primiti nimic.
Daca insa multumiti locului si imbratisati fiecare clipa, tara va va raspunde cu mii de daruri.
Trecerea aceasta de a lua la a da s-a facut de curand asftel ca veti intalni limba darurilor pretutindeni. In plus, Omul care suntem radiaza doar in aceasta lucrare de contopire, de fuziune, de recunoastere in Unime a sufletului unui loc.
O tara este un sistem viu care emite catre noi in limbajul Unimii. Nu o putem intelege daca suntem atenti doar la esarfe, la nr obiectivelor pe care vrem sa le atingem, la goana dupa placeri.
Ca sa ne impletim cu un loc e de dorit sa multumim mai intai locului, sa-l imbratisam, sa patrundem in tainele acelui spatiu, cu blandete, smerenie, iubire, fara asteptari.
Abia atunci ca de la Centru la Centru, cartea tarii respective ni se va deschide si in clarul ei vom vedea lucrarea noastra pe filele ei.
In acest rasarit de aripi care este ciclul divinului feminin, fiecare Om e invitat sa recunoasca Bucuria unui Loc, Frumusetea lui pentru a se intalni in Unime cu Minunea care Este.
Puteti vizita de 1000 de ori un loc fara sa intelegeti nimic sau o data si sa rasfoiti cu mult drag, tainele ei.
Orice loc are mai multe dimensiuni in care fiinteaza. Sunteti pregatiti sa urcati pana la ultimul etaj?