Ma aflam intr-o sala aurie plina de tesaturi graitoare. As fi vrut sa ma uit la toate insa ghidul meu Aran ma duse intr-un colt anume, varful triunghiului sa studiez o singura tesatura. Erau multe pietre inserate in ea urmand parca colbul vremii, de la cele grunjoase la cele luminoase. Am atins-o pe cea din Centru si am vazut o tara mica pe care am recunoscut-o imediat. Ramania…am zis si Aran mi-a aratat apoi cati tesatori vazuti si nevazuti partipau la intreaga lucrare.
Erau sfinte, drepti, maestri si multi oameni frumosi…Si fiecare atelier, limpezire, nuntire cu cerurile se aflau aici.
Aran mi-a aratat pierele pe care le semanasem si eu de la Inceput si pana Acum. Pasisem timid apoi continuasem puternic apoi pietrele erau din nou mici pentru ca acum la final tesatura sa se imbrace realmente cu pietre frumoase, minunat slefuite de niste manute nevazute care le asezau prin toti lucratorii intr-un fel minunat, nesperat de frumos, atingator de Sens.
O prezenta radianta ……in viul uimirii ni s-a aratat. …Era ea….Maria Magdalena preoteasa, calauza, deschizatorul nostru de porti. A luat tesatura si a atins cu mainile ei. pietrele. Aerul s-a parfumat si toate firele s-au asezat rescriind Drumul.
Din cristalul sufletului si din cel de-al treilea ochi raze tasneau atingand, firele, pietrele pe jeturi frumoase, mangaind tesatura cu o frumoasa ploaie de lumina.
Apoi alte trei prezente au venit  slefuind cu noi, pietrele. Cand bucuria a atins nota ei extatica …am putut vedea trei ateliere-bijuterii pregatite de aceste tesatoare ceresti cu dragul lor mare, boltind timpul facand pasii sa straluceasca, rodind. ……Florile Sufletului, Copiii Unimii, Frecventa Dar.