Am ajuns in capitala in plina sarbatoare a recoltei….Cateva strazi gem sub greutatea strugurilor, merelor, partocalelor, tarcuri cu animale, lame, oi, vacute, insotesc aceasta sarbatoare iar muzica este peste tot trezind sufletul acestei tari si intalnirea ei cu alte surate in Unime.
E luna mai stiu insa in America de sud e toamna astfel ca ma simt intr-un triplu anotimp, primavara noastra, toamna lor si anotimpul interior.
Vremea e dulceaga, un fel de septembrie zambacios iar oamenii sunt foarte calzi, creativi, colorati, pasionati de lucruri facute de mana si de povesti spuse in cafenele-saloane pictate de mainele mai multor vremuri insa pastrand din cel mai mult din primul glas.
Daca mergi pe strazi simti o Spanie dragalasa, vorbacioasa mai apropiata insa de Om si mai indepartata de imagine.
In Buenos Aires nu simti presiunea marilor magazine, egoul bradurilor, tipatul falsilor mari.
Strada a scapat de aceste invazii astfel ca poti manca bunatati facute de ei, de mainile lor nu de masini, zambetul insoteste fiecare prajitura, placinta, mancarica din quinoa si acest lucru te face sa te simti minunat. Exista multa artizanat si multa culoare in vesmintele lor ceea ce te bucura, rosul, movul, galbenul vorbind despre aceste suflete fosnitoare despre sentimentele lor si felul in care privesc si traiesc viata.
Am simtit freamatul argentinienilor si mai ales nevoia lor de a se elibera de vechile lasouri energetice. Suntem Noi din ce in ce mai aproape de acel Noi, nascut din multe eliberari, scancete, revolte.
In Buenos Aires simti tangoul ca fiind la el acasa atat o forma vindecare a sufletului colectiv, cat si o dezvelire si o onoare.
Va salut de aici si fie ca ploaia de culoare sa ajunga si la voi!