Numesc Bucurie acel cantec care se desface in gand, spusa, fapta, in orice celula, aceea revarsare de Ceruri in Cupa care Suntem, aceea extindere de Sens in Tot si Toate.
Uneori nu am cuvinte pentru ea insa ma imbraca ca un voal placut, matasos, ma inconjoara cu viiurile ei, ma patrunde.
Dansez cu ea urmand versul Spiralei dupa cate un atelier conectiv sau dupa ce scriu cu lumina insa de cele mai multe ori ma trezesc cu ea, inflorind din Tot si varsandu-ma in Tot, fiind Una cu Tot. Ce taina…..!