Draga mea, iti scriu pentru ca, din nou, ai aparut in trairile mele 🙂 Si mi-as dori sa stiu parerea ta in legatura cu cele intamplate 🙂
Eram amandoua pe un varf de munte foarte inalt. Atat de inalt incat nu se vedea nimic in jos, iar varful era dincolo de nori. Iar noi stateam pe un petec de iarba in varful acelui munte. Iar in jurul nostru zburau multi pescarusi… Priveam patura de nori care se intindea sub noi si din ea ieseau din cand in cand delfini. Era ca si cum am fi privit jocul unor delfini in mare, doar ca apa era inlocuita de nori. Si in saltul lor acesti delfini dislocau bucatele de nori, care erau luate de pescarusi si aduse pe pajiste la noi. Iar noi modelam din aceste bucatele de nori, ceva asemanator unor vartejuri, de diferite marimi (in functie si de marimea norisorilor). Si eliberam aceste fuioare/ vartejuri care se inaltau usor, intr-un frumos dans care ne umplea sufletele de bucurie. Dupa un timp activitatea ne-a fost intrerupta de doi dragoni mari, albi cu reflexe aurii, care au aterizat langa noi si au asteptat rabdatori ca noi sa incheiem ce aveam de facut si sa urcam in spatele lor. Am zburat pe un alt varf de munte. Peisajul nu mai era asa verde ci mai arid. In fata noastra a coborat o piramida mare aurie. Dragonii zburau in jurul acestei piramide, descriind cercuri largi. Ne-am apropiat de piramida si, sub ochii nostri, invelisul auriu s-a topit, ramanand o piramida transparenta. Portiunea din fata noastra s-a incetosat putin si era presarata de mici fulgere colorate. Instinctiv am stiut ca “s-a deschis usa” pentru noi, asa ca am pasit fara teama in interiorul piramidei. Eram asteptate de doua entitati foarte inalte, albe, vaporoase care pluteau deasupra solului. Din interiorul piramideii nu se vedea nimic in exteriorul ei. Peretii erau tapetati cu ecrane holografice pe care se puteau zari diverse galaxii, planete sau chiar locatii mai precise cum ar fi o tara, un oras sau o strada… Am pasit spre centrul piramidei intr-un cerc format din cristale colorate. In jurul nostru s-a ridicat un val energetic, ca un lift tubular transparent, care ne-a transportat la un nivel superior. Cand valul din jurul nostru a coborat, ne aflam in alta incapere, al carei tavan era asemanator boltii ceresti. Aveam senzatia ca eram sub cerul liber, desi stiam ca inca suntem in interiorul piramidei. Pe cand admiram bolta, o entitate s-a apropiat de mine si mi-a inmanat un fel de sfera de cristal spunandu-mi ca trebuie sa adun date si sa le asimilez. Cealalata entitate s-a apropiat de tine si ti-a inmanat ceva ce semana cu un ravas gol, spunandu-ti ca trebuie sa scrii tot. Am fost conduse spre iesirea din piramida si inainte de a iesi ni s-au pus pe maini un fel de manusi de lumina. Cum am iesit din acea piramida totul a fost invaluit intr-o pacla groasa, de nu vedeam nimic in jurul nostru. In ajutorul nostru au venit dragonii, care au inceput sa arunce flacari pentru a alunga pacla. Numai ca flacarile erau si ele din lumina. Pacla a inceput sa se retraga dinspre noi spre exterior, in cerc. Peisajul nu mai era cel pe care il vazusem cand am intrat in piramida. Acum totul era un camp de iarba. Prin iarba, chiar in fata noastra, se profila o carare larga aurie care se pierdea in pacla… Ceva din aceasta scena imi amintea de Vrajitorul din Oz 🙂 Am plecat la drum, urmand cararea. La un moment dat, cararea trecea printr-o livada. Langa copacii erau cosuri impletite. Ne-am oprit pentru a culege fructele cazute, umpland astfel acele cosuri. Fructele insa, nu semanau cu nimic cunoscut. Aveau diverse forme geometrice si culori diferite. Dar un lucru era la fel la toate aceste fructe: in interior, unde se presupune ca este samburele fructului, erau globulete de lumina, puternic emitente. Erau foarte frumoase!!! :)) Cand ne-am incheiat treaba in acea livada, am plecat mai departe pe carare. De data aceasta pasii ne-au purtat intr-o frumoasa gradina cu flori … ai ghicit! … de lumina. Am facut un nou popas in aceasta gradina. Am inceput sa curatam florile, frunzele, sa le udam, se le aranjam, sa le ingrijim. Si pe masura ce faceam acest lucru, florile deveneau din ce in ce mai luminoase si parca mai vesele :)) Spun mai vesele pentru ca incepea sa se auda de nicaieri o muzica suava, dar care mangaia sufletelele si le umplea de bucurie. In cazul in care nu am mentionat, acelasi lucru s-a intamplat si in livada :)) Am plecat mai departe pe carare pana am ajuns intr-un loc ce parea un desert imens. In momentul in care ne-am oprit, totul a inceput sa se invarta si acel desert imens s-a micsorat. Eram de o parte si de cealalta a acestei intinderi de nisip. Acolo unde se termina nisipul se puteau observa niste manere. Am apucat de aceste manere si am ridicat de ele. Parea ca avem o sita imensa prin care cerneam acel nisip. Si pe masura ce nisipul se cernea se iveau bucatele de cristale stralucitoare si de aur. Am continuat sa cernem pana nu a mai ramas graunte de nisip. Din nou se auzea acea muzica suava. Am plecat la drum.
Din pacate, totul s-a intrerupt in momentul in care am ajuns la malul unei lac mare, plini de pesti argintii. Nu stiu ce s-a petrecut acolo…nu am mai reusit sa ajung acolo. Sau cel putin nu astazi. Stiu ca am ajuns in templul meu si ma intrebam daca si tu ai ajuns “acasa” cu bine, sau ai ramas acolo. Cine stie!? Poate in zilele urmatoare voi ajunge din nou acolo si voi putea continua sirul locurilor pe unde ne va purta cararea aurie :))
La cateva zile distanta Oana a revenit cu un nou mesaj….
Am pornit din nou pe acea carare si am ajuns la malul lacului limpede. Cararea continua sub apa, iar noi am urmat-o. Pe masura ce inaintam apa trecea practic prin noi, scotand tot ce ne impiedica sa fim in armonie, spalandu-ne, limpezindu-ne. Si ceea ce era scos din noi aveau forme colturoase, neregulate.. In jurul nostru inotau multi pesti argintii care adunau aceste forme si le duceau departe de noi, intr-un fel de “cazan de reciclare” 🙂 Acolo erau alchimizate si transformate in forme frumoase, care se intorceau la noi sub forma de daruri. Am continuat drumul nostru pe sub apa, traversand-o si iesind pe malul celalalt. Aici am fost intampinate de cavalerii luminii, care ne-au incercuit. Primul cerc era format din 12 cavaleri, iar noi ne aflam in centrul acestui cerc. Fiecare cavaler a coborat din sa si a pus in fata calului sau un craniu de cristal. In momentul in care ultimul craniu a fost pus pe jos, au inceput sa emita, nascandu-se un vartej care ne inconjura. Cavalerii au inceput sa incanteze niste cuvinte, care semanau cu o mantra. Din pacate nu m-am putut concentra asupra acestor cuvinte, deoarece eram fascinata de frumsetea acelui vartej luminos care ne inconjura, imbracandu-ne. Sfere colorate de lumina tasneau din acel vartej. Erau forme de cunoastere, daruri pe care noi le-am primit pentru ca am ajuns la capatul cararii. Ne-am lasat scaldate in aceasta lumina cu bucurie si recunoastinta. Cand lucrarea s-a incheiat, vartejul a inceput sa scada in intensitate, retragandu-se usor. Cavalerii au luat craniile de cristal. Ni s-a transmis ca in momentul in care oamenii vor fi pregatiti, toate craniile de cristal de pe Pamant se vor gasi si se vor reuni intr-un cerc pentru a putea activa portalul care va permite accesul la cunoasterile dintr-un inceput…
Aceste lucruri le-am trait aseara. Se pare ca a declansat ceva in mine, deoarece trairile au continuat in vis, in timpul noptii. Din pacate, amintirile sunt vagi, mai degraba franturi. Imi amintesc ca eram noi dous si Silvia, iar cineva s-a apropiat de noi cu o cupa. Noi am bagat, concomitent, mana in aceasta cupa si am extras cate 2 betisoare, asemanataoare unor creioane netede. Fiecare din noi am extras 2 betisoare, unul alb si unul albastru deschis. La a doua extragere am scos un singur betigas, care la capatul din mana noastra era albastru deschis iar culoarea se pierdea usor spre celalat capat, devenind alba. Si imi mai amintesc ca pe parcursul intregului proces am fost supravegheate de Cuvioasa Paraschiva.