Imi place vantul pe care il simt ca un prieten chiar si atunci cand frigul e puternic.
Uneori lasand vocea lui pe obrazul meu, simt cum ma adanceste, incheaga, ma innoieste si apoi parca ma reda departarilor cu aripi cu tot spunandu-mi. Sunt aici cu tine!
Atunci in vant divin ma simt avantata…
Croindu-mi drumuri peste lumi, avantul e combustibilul de care am nevoie si pe care adeseori il iau din fosnetul aerului, din rugul interior, din dor si vant, din minunatul Acasa.
Sezand cu toti fratii alaturi in A ul inceputului, as vrea sa va reamintesc ca a fi avantat inseamna a fi purtat de vanturi divine peste lumi si timpuri, in mare regasire, dospind…..
Avantul e aripa care te sustine in templul divin sa fii Rasarit.