Cand simt bucuria unui loc aproape ca zbor, nu ma gandesc la timp sau la alte patrate care mi-ar putea domestici dragul, imi deschid aripile si decolez transformand orice mic disconfort legat de drum, urcare, ploaie, noroi …..in aripa, deschidere, contopire.
Fiind o traitoare care iubeste provocarea, ma simt ca acasa in vant si ca pestele in apa in micile noduri pe care o calatorie initiatica ti le poate dezveli doar spre crestere, intru totul spre transformare si in nelimitare….spre intelegere.
La Alunis anul acesta ploaia ne-a invitat sa facem curatenie in interior, cazaturile ne-au aratat neasezatele iar cainii aparuti deodata si un pic clocotitori ne-au dezvelit fricile, atasamentele, indepartarea.
Natura a fost inca o data un maestru minunat, bland si aspru, tandru si patrunzator, atingator prin tot ceea ce ne-a oferit spre ….dezvelire.
Din cand in cand in grai divin ii priveam pe copiii si vazandu-i puternici, fosnitori si zambaciosi aveam confirmarea stampilata de dragul lor ca provocarea e doar in noi… iar muntele oricat de nesimpatic ar fi in anumite momente ….te ajuta….cu multa iubire, sa-ti rescrii interiorul.
Imbratisati chemarea, adanciti pasul. Acolo unde e durerea e si tandra intelegere, bucuria, zborul.