Ondine, ondine, frumoase cristaline,
Vă rog să mă curățați de toată supărarea, frustrarea, intinarea,
Luminându-mi sufletul, bucurându-mi Pașii, limpezindu-mi Calea!!!
…
Natura este grăitoare în orice anotimp fie ca te bucuri de copacii argintati de Sens și de Zăpadă fie ca ești la ocean și valurile îți spală privirea și îți matasesc Sufletul.
Acolo unde un trandafir s-a așezat pe cărarea voastră chiar și după ce iarna l-a încercat și a rămas biruitor printre nămeți sau un frangipan v-a aurit zâmbetul, niște zâne frumoase v-au coborât în Pocalul Inimii din Trena Mamei Divine ca să vă limpezească ochii interiori, să va aducă Îngerii Bucuriei, Frumuseții, Armoniei …să vă invite la Imensitatea Sufletească după o zi poate foarte încărcată sau o săptămână plină de Nori sau un an Încercat!!!Și aceste Țâșniri de Bucurie ne acordează la Ceruri, ne contopesc cu Măreția Clipei, ne înviorează centrii superiori, întărindu-ne pe Cale.
Toate mănăstirile sunt înconjurate de flori, copaci, de natură vie care prin crengile ei și Frumusetea Cântătoare ne conduc către tărâmurile Sufletului Universal, Grădina Maicii, Patria Bucuriei.
Și ori de câte ori rămâneți pe lângă un ghiocel sau un copac contemplându-i Verticalitatea, Frumusetea, Măreția mulțumiți și îmbrățișați aceea Clipă în Totalitatea Ei!!!Si așezați cununi de flori pe chipul zilei sau al locului și lăsați energia Bucuriei să vă inunde de Sus până Jos cu lacrimi de lumină, viind în Tot.
Sufletele noastre se usucă, se încarcă, se întunecă, se întristează, se sfâșie sau se dilată, se bucură, intră în freamăt, se expandează ..se transportă in preajma florilor aducând la suprafață reamintiri, bucurii, Tâlcuri pe care le-am pierdut!!!!
Bunica mea iubea florile și toată grădina ei era Vie în toate anotimpurile, ghioceii cei mai frumoși și mai grași cum spuneam eu veneau la ea pentru ca avea sufletul frumos și toate Infloreau pe lângă ea de la plăcinte până la ciorbele minunate și oricum te întorceai în bătătură…florile erau peste tot și Bucuria curgea prin toți ochii și brațele. Și deși eram mulți când ne strângeam noi nepoții și bunicii erau strâmtorați financiar simțeai de când intrai în ogradă acea Înflorire Sufletesca aceea Dărnicie Simplă și Măreață cu care te îmbrățișau și așa se umpleau mesele de multe bunătăți dar și sufletele …de Bucurie, de Flori, de Dăruire!!!!
Cununi de flori în vers divin,
La tine Maică a Domnului
si
Doamna a sufletului Vin,
Cu toate Triadele divine mă închin,
Salutând Iubirea ta, Blândețea, Frumusețea!!!!