Cand am ajuns in Manaus si am vazut fluviul Amazon m-am simtit de parca as fi fost in fata Marii Negre. Nu ii zaresti limita, apele imprumuta diferite culori, negrul si verdele inchis predominand, sunt valuri si multe barci, exista o plaja minunata cu nisipul fin si tonete care iti indulcesc pasul, pe scurt te simti intr-o statiune poate chiar Mamaia si nu simti curgerea fluviului decat atunci cand mergi cu barca si te apropii de insulite.

Intr-una din zile ne-am apropiat de indigenii amazonieni si de povestea lor, ascultandu-le dansurile, vazandu-le casutele, simtindu-i.

Chipurile lor reflectau inceputurile dar si versul divin care coboara in ei printr-un zambet calduros, frumos si sincer animand parca intreaga Padure, atingand Planeta cu multa sinceritate, deschidere, iubire de Tot si Toate.

Au salutat Nordul, Sudul, Estul, Vestul si apoi ne-au revelat ceva din sufletelul lor, prin dansuri si cantece care imi atingeau toate notele interioare. Am pasit alaturi de ei simtindu-le Grairea si am stiut ca as fi vrut sa raman mai mult timp acolo cu picioarele goale si gandul plutind printre frunze imense, tarantule, serpi dar si multa bucurie de viata.

Stefan se simtea ca acasa descoperind sageti si arcuri, Sarra era fericita ca femeile indigene o priveau cu drag iar copiii lor ii intindeau manutele, Valentin radia iar intregul grup parea inundat de multa reamintire.

Am fost aici… a tasnit de undeva iar apoi m-am dus la interpret si l-am rugat sa ma conduca la Saman.

Tatal meu e mai jos pe Amazon cu familia lui insa mi-a dat cunoasterea lui, mi-a spus Fiul. Stiu sa citesc Cerul, Plantele, sa simt Pamantul. Dansurile noastre reflecta toate acestea. Te primesc, va primesc, Impreuna suntem Una.

Patrunderea lui m-a condus in acel timp in care mestecam ierburile intr-un vas mare, chipul imi era plin de riduri si ochii blanzi, aveam peste 100 de ani si slujisem la 4 generatii iar batranii veneau adeseori sa citeasca panza acestei bauturi deslujind mesajele ceresti in abur, in configuratiile geometrice, in miros.

E mult de atunci si totusi atat de putin….Privind copacii, am vazut arhiva, insasi cartea in care lasasem amestecurile, vorbele, talcurilor. Si ea poate fi deschisa….in orice timp impletind firul ei cu taina lui Acum.

M-am intors usor privind chipul Fiului, o alta pagina din cartea vietii mele. Acum era conducatorul atunci a fost Talcuitorul, Fratele apoi Fiica.

Am revenit …..uitandu-ma cu atentie la incheieturile de pe corpul lor, la chip si la maini.

Portul era foarte simplu compus din frunze si margele iar trupul lor expresiv vibra intr-un mod minunat enuntand Puterea, Maretia, Frumusetea junglei.

In ochiul deschis stiam ca triunghiul in care ei lucreaza este al Recunoasterii de Sine, Bucuriei de a fi, Impreuna suntem Una.