Mergand pe jos prin gradinile, templele si pe stradutele lor, povesti nescrise dar prezente m-au atins ca niste copiii care se intorc acasa in bratele regasirii. Eram barbat curajos, onest si bland in interiorul lui, un samurai atins de aripa luptei pentru dreptate dar si pentru respectarea ordinii, frumusetii vietii. Aveam multe lucruri nespuse cand am murit si inca si mai multe vazute si neacceptate. Lasasem in viul trecerii o promisiune si in cupa reintoarcerii, grairea a ceea ce imi atinsese viata insa nu avusesem dreptul sa exprim. Acum in auriul acestei imbratisari cand parti din mine se intoarceau Acasa, stiam ca anumite forte limpezite in regasire vin de la acest luptator.

Am multumit triunghiurilor care mi-a dezvelit povestea si am continuat drumul imbratisand clipa. In aerul aurit al curgerii chipuri vechi dar stiute au inceput sa se suprapuna cu taina lui Acum. Am atins iertarea largind fiecare aspect al ei pentru a linisti timpurile si vocile lor apoi am ajuns la un moment minunat….pe care incerc sa vi-l descriu mai mult prin traire decat prin cuvinte.
Langa o apa vie care curgea sub forma unor fasii de lumina, un chip radios dormea… Avea rochia vremii, un chimomo din flori roz si chipul ii era purtat prin portile Gratiei atingand intelegerile. Nu cunoastea zbuciumul lumii ei ci doar zborul. Venise la templu de mica slujind tacut, fara vorba zambind poate doar cu pasarile si cu pisicile. Avea pasul ca o graire cereasca si ochii foarte limpezi. Cand s-a trezit fosnetul ei m-a dus intr- o gradina patrata ce avea in mijloc o fantana……A umplut cupa …..a privit in apa ei, timpurile… si mi-a dat-o. N-am stiut daca este pentru mine insa ceva m-a atins ca o tasnire vie….lumina lichida aprinzand ochiul. Am tresarit ….si am vazut…..cupa aurie…. …cu trei flori zambind, inviorand infinitul.

Apoi am pasit in templu…..intr-un mic punct unde un con de lumina s-a desfacut din ce in ce mai mult pana cand a cuprins asezarea. O muzica largind baierile sufletului…a inundat totul. Clipul bland mi-a atins mainile fruntea, crestetul, plutind si repetand de trei ori un un ceva suav, plin, calduros. Apoi s-a oprit si a lasat zborul sa-mi atinga privirea interioara. Deodata un val s-a indepartat si din spatele ei am simtit cum toti parintii ma imbratiseaza, toti mosii sunt aici.
A clatinat din cap punctand intelegerea apoi templul s-a deschis jumatate cu jumatate si trei grairi divine au venit catre noi luandu-ne in brate.
Sunteti primiti, sunteti primiti, sunteti primiti…am mai auzit ……si o liniste frumoasa a cuprins Totul.
Suntem Acasa……si deodata a ramas un singur chip apoi un un singur rasarit, Una.
Am revenit din aceasta imensitate…….pastrand Cupa si Atingerea.
Pe drumul cel nou, Totul era atins de Acasa.