De multe ori ca femei in cuplu sau ca barbati ne topim in visul celuilalt sau in copiii nostri uitandu-ne propria maretie, frumusete, radianta.
Atunci cand va bucurati de o masa nu amestecati intr-un bol felul intai cu felul doi sau felul doi cu felul trei.
Apreciati fiecare fel iar la final sunteti incantati de acest Impreuna.
Astfel curg lucrurile si intr-un cuplu al unimii, fiecare isi tese povestea proprie pentru ca la final doua povesti, trei, patru sa radieze in acest Impreuna-Una.
Daca renuntati la visul personal pentru visul lui veti simti din aproape in aproape cum ceva din voi plange, sufera, rodirea proprie nu apare.
Acest lucru nu inseamna ca nu puteti sustine povestea celuilalt insa aceasta investitie de entuziasm nu trebuie sa fie uitare pentru voi, retragere din propriul vis, abandonul caii personale.
Firul aurit cel care insasileaza varfurile mai multor vieti va va atinge clipa, chemandu-va sa va onorati temele personale, insasi darul, varful de munte.
Intr-un cuplu al unimii cele doua povesti sunt asemenea a doua spirale care se impletesc pe crucea de lumina. Sunt la fel de frumoase, radiante, amandoua.
Incercati sa asezati in Graalul interior frumoase cautari, mari intrebari, tasnire de soare fara sa va simtiti vinovat sau vinovata de faptul ca sotul aduce mai multi bani si atunci sunteti obligata doar sa faceti menajul nu si sa mai visati sau macar sa incercati sa va traiti si propriul drum.
In contractele noastre spirituale fiecare dintre noi si-a asezat temele de cuplu, temele de familie, temele individuale precum si darurile cu care vom urca propriul munte luand cu asalt cerurile interioare. In evaluarile ceresti care au loc la fiecare trei nopti, inainte de echinoctii si solstitii, la final de viata, ciclu, scoala planetara, noi reflectam asupra alegerilor noastre in linia tuturor temelor asumate, fiecare alegere putand onora sau dimpotriva ignora anumite chemari, doruri, bucurii intregitoare.
Si fiecare stare de spirit este un raspuns la ceea ce am construit sau distrus in acord cu temele asumate.
Reflectati. Care este povestea individuala dar si povestea noi-ul in care va aflati?
In templul unimii, locul nostru de intalnire din timpul noptii, pasirea se face astfel…urcand treptele formate din caramizile de lumina puse de mosii si stramosii nostri innaripati( harnici intru Unime), contempland peretii pe care este cronica akasa, fuzionand cu Cerul. In vers divin suntem invitati sa cinanam intru Unime, recunoascand propria maretie, frumusete, poveste intru Unime.
Ca femei sau ca barbati nu va ganditi ca veti fi luati la pachet cu celalalt sau in amestec cu el. Fiecare are calea, bulevardul, firul lui aurit pe care e de dorit sa-l urmeze pentru a-si trai propria maretie.
Cand trecem dincolo, dezbracandu-ne de haina acestei vieti, mergem in stratul divin corepunzator nivelului nostru evolutiv si aici vom descoperi ca nu suntem alaturi de sot sau sotie ci doar noi, fiecare intru Unime. Aceasta nu inseamna ca nu-l putem intalni pe cel sau cea care ne-a fost alaturi in aceasta viata insa vom descoperi ca trecerea aceasta intru adevar este de fapt o minunata intalnire cu noi si implicit cu temele, darurile, varfurile proprii de munti.