Cam asa descrie Sarra…. Brazilia dupa trei zile ea fiind foarte olfactiva ca si mine.
E dragalasa afirmatia ei si plina de Talc in acelasi timp. Plimbandu-ma pe plaja Copacabana, o Mamaie inainte de frumoasa ei innoire, simti intreaga istorie a locului, luptele, mercantilitatea, senzualitatea vascoasa, judecata, bogatii si saracii respingandu-se, strainii venind si luandu-si placeri, toate impachetate in aerul placut, oceanul care spala si soarele razacios, frumos acoperite insa insuficient pentru structurile senzitive care nu se pot hrani cu elementele exterioare, periferice.
Ceva din insasi istoria acestui loc, aceea istorie nezagazuita….se varsa pe strazi serpuind si mirosind atingand registrele intelegerii.
In a treia zi de sedere aici am ales sa vad rasaritul si sa patrund cu ajutorul razei de lumina in povestile subtile ale acestui loc.
Cerul era plin de nori vascosi care nu il lasau sa se vada muntisorii ca niste gaturi simpatice iesite din apa vorbeam din necuvinte, aerul era stufos si incarcat parca intreaga istorie a locului se afla acolo…..si dupa mult timp parca de dospire, cortina s-a dar la o parte si un con de lumina s-a configurat, delicat, discret, parca cautand locul de exprimare….sa rasara unde e mai multa curatenie si intelegere…..si apoi deodata a venit varsarea fara a acoperi locul ci triumfand doar intr-o anumita parte parca doar pentru anumiti ochi, parca doar pentru o anume intelegere.
M-am lasat dusa de raza si am descoperit acele registre emotionale care tipa in Brazilia, revolta, suparare, furie, ura, invidie toate acoperite de perdeaua aparentelor, zagazuite ca un nor urias care sta si in spatele recesiunii actuale dar si in unda vietii lor, iesind la suprafata sub forma de mirosuri si nu numai….
Ceea ce m-a coplesit in lucrare a fost insasi natura care lucreaza atat de frumos in limpezire…Oceanul care incearca sa stearga urmele revoltei, aerul care transforma intepatorul in dulceag, soarele care in atingere da stralucire, palmierii care iti anima sufletul, muntii care participa tacut la transformare sustinand Trecerea.
Ceea ce simt cu adevarat stand aici este ca acest teritoriu numit Brazilia inchide un registru si deschide un altul si acest nor emotional este chiar un sustinator al schimbarii un far de peste timp care arata directia, insasi puntea ….spre echilibru yin-yang, spre dezvelirea tatalui, mamei, fiicei si fiului asa cum sunt in Cer si pe Pamant in Sfant Numele Tau.
Stateam pe plaja …si intrebam Centrul…..cum este Mama aici? dar Fiica? si ochii mi s-au oprit pe un tablou facut din nisip ….8 corpuri desenate de la spate, accentul fiind pus pe partea de jos, picioare si fund iar apoi aceeasi clipire s-a oprit la o doamna-domnisoara suferind de anorexie, cu coastele iesite proeminent in afara cautand un loc ….si gasindu-l undeva in preajma noastra……tanjind dupa un spatiu protejat …..si apoi dezbracandu-se in sfarsit fara teama ca va fi judecata, fara disconfort chiar cu avant.
Am lasat linistea sa atinga aceste imagini si apoi mers la Mama si Fiica cu drag si bucurie lasand talcurile sa se astearna ca un covor de lucrari ce urmeaza a fi facut…..