Ma plimbam prin gradina castelului Maria de langa Deva si admiram copacii plini de mere, pere, rodiri. Totul era simplu insa plin de talc iar interiorul meu vibra ca o harpa cosmica din care curgeau melodii fermecatoare. Ma simteam transportata intr-un taram angelic, parte din mine aici, parte din mine intr-o lume a inorogilor, florilor vorbitoare, copacilor glasuitori.
In fata mea deodata a aparut o bolta plina cu flori si miresme asemeni unei porti intre lumi.
M-am asezat in triunghiul iertarii si am lasat lana timpului sa se desire prin mine, spalata si limpezita de lumina constientei. Am stat destul de mult in aceasta stare de pregatire apoi am pasit in poarta vazand in ochii deschisi, insasi Trecerea.
M-am oprit sub bolta si am simtit ploaia de flori a Universului, binecuvantarile roditoare care imi atingeau fiinta de lumina. Am simtit stralucirile care deasupra capului meu alcatuisera o cununita si am primit in poalele sufletului de la fiicele domnului, un buchet de rostiri in Unime.
Simteam ca pot face valsul alaturi de multe fiinte de lumina, rostogolind in viul zilei, bucuria regasirii, frumusetea impletirii, plinul lui Impreuna suntem Una.
Am plutit in gradina divinului feminin prinzandu-ma in hore aurii cu fiicele Domnului.
In drag ceresc trecerea a rodit aici la Centru impletind bucurii ceresti cu verbele Pamantului.