Multi oameni se vaita de aglomeratia din metrou, de mirosuri, de spatiul neprimitor, de figurile crispate.
Am sosit la 19 ani in Bucuresti si de la 21 si pana acum doar ma bucur de aceasta sala de meditatie, de acest vehicul in care ma pot scufunda in studiu, de acest teritoriu in care primesc cele mai dragute articole, de acesta calatorie in interiorul meu care imi desfunda ochii cunoasterii.
Daca la inceput ramaneam la iesire cu pixul tremurand varsandu-ma peste pagini si galopand cu mii de idei, peste timp mi-am reamintit de scrisul conectiv cu structurile superioare din care foaia lipseste insa pe ecranele interioare iti apare articolul, de contemplatia dintru adevar, de dezlegarile la distanta, de initieri precum si de alte lucrari de lumina pe care le poti face calatorind cu metroul.
Sa stiti ca nu fac reclama metroului ci doar va ajut sa accesati starea de cupa, o stare de aur pe care o consider o BineCuvantare si in care poti vorbi cu Cerurile Interioare.
Oriunde poti fi in meditatie important este sa te deschizi fara judecata, scuze sau acuze, teritoriilor Sinelui acolo unde Esti Una cu Totul si insusi Unul.
Leganatul, linistea si mai ales chipurile-sfere ale oamenilor, ma conecteaza. As putea spune mai simplu ca sunt transportata in Centrul fiintei mele acolo unde Lumile Subtile ti se dezaluie in toata frumusetea lor.
Sa stiti ca totul este un vast spatiu de conectie, o deschidere de Sens, un vers divin.
Felul in care intrati in corpul vietii in fiecare zi va poate dezvalui aceasta Minune sau Nu….
In-Tot-cu Dumnezeu-Una(intotdeauna) imi incep ziua cu o felie de bucurie, de recunostiinta, cu o mica imbratisare, cu o marturisire.
Cu alte cuvinte, recunosc Tot ceea ce Este si mai departe Totul isi dezvaluie splendorile.
Calatorind cu Metroul din Mine, ma rescriu, ma redesenez, ma rotunjesc.
Priviti altfel aceasta calatorie: coborati ca sa aflati ceva despre voi, aveti un insight sau mai multe multe apoi urcati pe varful interior, marturisind tuturor Bucuria care sunteti.
Sunt uluita. Imi amintesc ca mai aveti – parca ? – o ref la metrou in cartea cu TRIUNGHIURI pe care am citit-o – parca ? – tot in metrou… ? Nu mai stiu…, dar stiu ca si atunci m-a surprins si m-a amuzat pt ca… si eu am o stare speciala in metrou. Abia din iunie am inceput sa circul cu el si acolo am descoperit ca ma pot aduna foarte usor in mine. Acolo vibrez cumva, in liniste, pace si bucurie. M-am intrebat aproape in fiecare zi „de ce oare?”. Am analizat (mintea :-)): e un reflex (mi-am propus de la inceput sa nu „pierd” timpul pe care-l petrec acolo) ? e vibratia trenului si leganatul ? cumva cineva cu vibratii mai inalte merge pe aceeasi ruta si o impregneaza cu lumina ? e bucuria/confortul de a fi in pantecul Mamei-Pamant ?
Anyway, multumesc frumos 🙂 Again.