Mai multi nori de marimi diferite se aflau pe coloana mea, negri, rosu inchis, cenusii, cu niste gherute puternice, agatati de toti centrii dorsali si durerea stridenta ma paraliza total de la gat in jos, spatele meu fiind strabatut de nenumarate cutite. Nu puteam sta decat culcata si intr-o singura pozitie si orice miscare parea un cataclism ingrozitor. Zambeam in interior gandindu-ma ca am ales sa mai raman in Mexic( desi fusese greu pana atunci) si simteam nu stiu de unde ca luasem cea mai buna decizie de a nu fi in seara aceea 16 ore in scaunul de avion. Intuiam ca singurul medicament pe care il puteam folosi duminica si intr- o tara necunoscuta….. era rugaciunea astfel ca m-am intors cu toate puterea catre Centru/Miez si am inceput sa curg pe pianul cosmic lasand versul divin sa ma ghideze. Si vedeam cum se activeaza conuri verzi, albastre, mov, aurii, argintii unele in altele si ploi de lumina de diferite culori coborau de Sus pana Jos, limpezindu- mi cele 7 campuri, centrii, intreaga faptura. Si cu cat ma rugam mai intens cu atat lumina lichida era mai puternica si limpezirea, usuratatea, eliberarea mai vie. Si algoritmii de lumina se schimbau, ruga capatand chip nou, insorit ca si cum ingerii mei mi-ar fi prezentat noi retete de inflorire. Si fiecare cuvant era o geometrie frumoasa care declansa niste curenti divini ce parca strabateau Absolutul si ajungand la varfurile de Con, ploile de lumina se inviorau, perdelele colorate, intensificandu-si lucrarea dupa cum vocea mea interioara era acordata la Varf. Si vedeam cum sufletul parte in corp parte afara se spala pur si simplu in lumina radianta, clipocind strengareste si centrii se refaceau, infloreau, se aliniau descriind intr-un mod minunat Crucea care Suntem. Eram o geometrie-Om care comunica cu viu divin prin Invocatii, Rugaciuni, Algoritmi de lumina. Si fiecare centru isi desfacea petalele eliberand ceva greu plumbuit, din aproape in aproape razele divine din centrul sufletului dar si din chakra a sasea si a opta, crescand, luminand, indepartand norii durerosi, grei, cenusiti.
Cand toti centrii s-au desfacut, aliniat iar sufletul si a recapatat luminizitatea si integritatea, o Pace Limpezitoare a coborat ca un buchet de flori, luminandu-ma Toata. Aproape ca nu-mi venea sa cred ca in cateva ore de stat in ploaia de lumina nu mai exista …durere. Imi schimbam pozitia si ma deplasam in fel si chip doar pentru a verifica minunea. Traisem multe astfel de minunatii in Frasinei, la cabinet si inainte de 22 de ani cand intalnirile mele cu bolile si suferinta erau foarte dese….insa aproape ca uitasem cum este sa fii paralizat de norii durerii. Am iesit din camera si conurile erau inca vii iar ploaia de lumina continua sa ma inunde, linistind, asezand, insorind fiecare colt. Parea ca nu merg pe strada cu un corp de carne ci doar cu o geometrie refacuta prin ploi de lumina. Si toata ziua de luni corpurile subtile au lucrat si conlucrat pe inserat devenind un Graaal pentru poeziile noptii. Mergand pe strazi cu Sarra imi aminteam cum scrisesem Corficientul Multi doar simtind si vazandu- i Geometria. Si era o dilatare, o imensitate, o zburdalnie ce depasea Forma si Locul si care ma facea sa fiu Fuzionala cu Sufletul a Tot ceea ce Este. Pana pe 7 iulie, Mexicul venise cu multe provocari insa deodata dupa acest Uragan al durerii…..in ploaia de lumini totul avea Sens. Descarcasem multe razboaie avute aici si activate pe Coloana si acum ca se asezau toate, puteam sa intru pe firul divin si sa fiu Moasa pentru noi Dezveliri. Si acela a fost momentul in care am vazut ….prin miezul mai multor civilizatii drumul pe care noi il parcurgem ca sa devenim fiinte Triunice.
| ReplyForwardAdd reaction |