Ma aflam intr-un templu cu ziduri foarte, foarte inalte ….cu tavanul-Cerul si cu toate povestile noastre pasind maiestuoase dintru Inceput si derulandu-se Vii pe aceste ziduri de la inceputul umanitatii si pana Acum. Zidurile-falduri de lumina respirau, freamatau erau cu noi una, raspunzand parca la Tot. Si m-am oprit privind un punct radiant exact acolo unde se terminau scarile….Si punctul s-a marit si o lumina frumoasa ne-a inconjurat caci eram multi din toate departarile venind aici in timpul noptii pentru a cunoaste lumea divina. Si un chip frumos bleo-aurit a coborat in sufletele noastre din aceea radianta…spunand: Sunt Cel ce Sunt, Isus cel Preaiubit, care va atinge sufletele, cu Bucuria Hristica!Si parca timpul lumesc a plecat si tot ce a fost mic…a disparut ramanand doar Imensitatea aceasta graitoare!!!! Si am simtit ca ma dilat si ca sunt atat de fericita!!! sI eram vie, mai vie ca niciodata. Si am vazut intr-o clipa toate cercurile de oameni cum coboara si urca in timpul noptii sau prin treceri si cum totul tanjeste dupa Contopirea Hristica ce vine pe varf de spirala ascendenta la Timpul Potrivit. Si cercurile isi predau stafeta, bunici…stranepotilor, maestrii ……discipolilor pentru a continua Jos…ceea ce primeau sus ca Invatatura. Si cercurile de sus aveau o culoare si cele de jos o alta culoare…insa cele de jos se primeneau in lumina regasirii in timpul noptii sau prin contemplatie, rugaciune, meditatie. Si se intalneau in ceea ce numim ca fiind chakra a patra, a inimii sau capitala sufletului. Si cercurile erau vii pentru ca erau chipurile noastre fuzionand cu Mantuitorul in toate momentele de regasire, conectare, Unime. Si am simtit o bucurie imensa ca si cum m-as fii intors in Paradisul pierdut. Si pentru o clipa….am perceput toate cercurile, unite intr-un singur Sens.
Si am auzit o voce…Doar uitati-va la varful vostru de munte. Si m-am uitat si am vazut ca este AraN traducand vocea cerurilor. Doar la acel varf pe care il descoperiti in inima si pe care nu il puteti urca decat cu clar, discernamant, intelepciune. Si am vazut un varf care purta acelasi chip…chipul lui radiind. Tata, nu ma uita…am indraznit sa spun!!! Si am vazut chipul zambind….Esti tu? Esti Eu? Suntem!! Si m-a imbratisat plutind cu mine …….pentru o eternitate!!!! Apoi am vazut cercurile primind aceeasi imbratisare, acelasi chip, aceeasi radianta. Toate-Una!!! Am auzit o soapta…apoi AraN a tradus. Uitati-va in sufletul vostru si veti descoperi chipul de lumina, acel chip care va calauzeste sa treceti peste toate!!! Si soaptele au curs….
Invoc lumina ta, Isuse Hristoase,
Bucuria ta, intelepciunea ta, frumusetea ta
Coloana sa fie!!!
Cu ochi ceresti din albastrul pur ne privesti,
Protejandu-ne, iubindu-ne, intarindu-ne,
In suflet te chemam, cu iubire imbracam,
Mantia Ta!!!!
…
Si am simtit mai multe flori de lumina coborand in mantia pe care nu o avusesem dar care aparuse….luminandu-mi Drumul. Si am indraznit sa intreb:
Tata cum putem fi strajerii luminii? Asezand in voi lumina intelepciunii, purtand cu voi sabia credintei si mantia protectoare, incununand fiecare Pas.
De ce venim aici? ca sa va umpleti de Sens, sa deveniti constienti de scopul vostru, sa luminati!!!
Ce parti din noi…..ne coboara? Acelea pe care le-ati negat de-a lungul timpurilor. Acelea pe care nu le-ati iubit.
Cum putem sa ne innoim? cultivand virtutile, fructificand talantii, luminand drumurile.
De ce nu auzim cu totii vocea noului timp? pentru ca nu toti sunt pregatiti sa-si asume si sa paseasca pe Noul Pamant salutand Noul Timp.
….Apoi o tacere frumoasa m-a invaluit…si chipul lui imbratisand Totul….a raspuns la Toate…in necuvinte……luminand Timpul.