D.G.: Iar despre vremurile acestea pe care le trăim acum…?
Părintele Pantelimon: Atmosfera e una de război şi tinerii, din cauza aceasta, sunt foarte agitaţi. Ei simt ceva, dar nu-şi pot explica ce. Şi e şi un război sufletesc. Unul de înarmare şi altul cu ispitele, cu patimile noastre! De aceea trebuie să ne rugăm cât putem de mult pentru pacea lumii, pentru pacea dintre şi din noi. Că uite, ruşii nu se lasă, dar nici americanii.
Ultimul cutremur, (n.a. cel din luna noiembrie 2014), nu a fost unul adevărat, nu a venit de la Dumnezeu, ci a fost o greşeală a americanilor care, acum, fac tot felul de experimente prin provocarea de cutremure. A fost un exerciţiu care a eşuat chiar în cutremur. De la dorinţa de stăpânire a climei, a secetei, a ploilor, acum vor să controleze şi cutremurele. În final vor să controleze tot universul. E tot o formă de lăcomie, care naşte putere, care odată aşezată în inimă, nu mai cunoaşte limite, ca oricare altă patimă. Diavolul vrea să pună stăpânire pe sufletul omului prin orice patimă, şi nu are limită, că e obraznic şi insistent. Dar cu controlul pe care vor să-l deţină americanii, nu e chiar aşa cum vor ei! Însă ce este clar, e că vor reuşi să dea foc Pământului. Aşa va fi sfârşitul Pământului, în foc, iar focul va fi pus de americani. Oricum, acum deţin destul de bine controlul comportamentului omului. Americanii au deja sisteme de întunecare a minţii. Aceste lucruri erau şi ele scrise în acea carte pe care mi-o citea mama. Călugării din Muntele Athos vedeau prin darul Lui Dumnezeu că omul va ajunge să controleze natura, să facă să plouă, să ningă, să provoace cutremure. Eee, acum se împlinesc acele vremuri văzute de călugări cu o sută, două de ani în urmă. Iar prin cipuire, ne vor controla ca pe vite. Scopul lui Anticrist, de fapt, este animalizarea noastră, asemănarea cu el. Numai că prin refuzul cipurilor şi al cârdurilor, Dumnezeu ne fereşte de înregimentarea pe care o pregătesc americanii. Trebuie să rezistăm până la capăt. Să ne propunem şi să ne dorim cu tărie să rezistăm până la capăt şi acolo unde nu vom putea noi, va putea Dumnezeu. Totul e să nu cădem din credinţă! Ai scris?
D.G.: Da, Părinte!
Părintele Pantelimon: Pentru că e foarte important ca lumea să ştie că, fără credinţă, nimic nu vor putea face în faţa furiei de nedescris a lui Anticrist.
D.G.: Sfinţia Voastră, cum să ne păzim de această minciună care se vrea Adevăr?
Părintele Pantelimon: Prin citirea Psaltirei, prin rugăciunile insuflate de Sfântul Duh lui Moş Ilie, prin rugăciune. Rugăciunile pe care am să ţi le dau să le publici sunt ca şi Psaltirea, insuflate de Duhul Sfânt, de aceea au mare putere şi se citesc în toate situaţiile. Cu ele ne salvăm. Ai scris? Persoana care era cu mine de faţă la aceste discuţii cu Părintele, destul de contrariată, că nu înţelegea cum de ştie Părintele atâtea despre cutremure, despre ce facamericanii, întrebă: „Părinte, aveţi televizor? Unde ţineţi televizorul, că nu-i văd niciunde? Ştiţi atâtea despre ruşi, despre americani, chestiuni politice!” Părintele i-a răspuns, râzând:
„Eee, am eu antenele mele! Prin anumite unde, numai de mine ştiute”… „unele duhovniceşti”am completat eu. La plecare, pentru că persoana care venise cu mine, tot nu înţelegea că Părintele, deşi nu are televizor, ştie atât de multe lucruri, i-am spus întâmplarea din Patericul egiptean, cu călugărul care nu venea niciodată să-şi ia porţia de lumânări ce i se cuvenea pentru a-şi lumina chilia, noaptea, pentru a putea citi Evanghelia şi ce mai avea de citit.
Ceilalţi călugări, neînţelegând cum face să citească Evanghelia, fără niciun pic de lumină, s- au dus într-o noapte la chilia lui, tiptil, tiptil, şi când s-au apropiat, au văzut un licăr ce lumina în chilie. Tot felul de gânduri le-au trecut prin cap, pentru a da o explicaţie logică existenţei luminii din chilia fratelui lor care, niciodată, de la venirea sa în mănăstire, nu venise să-şi ridice lumânările. Dar când s-au apropiat mai mult şi s-au uitat pe fereastră, au văzut că fratele lor călugăr citea Evanghelia la lumina propriei feţe, luminate de Duhul Sfânt, pogorât înlăuntrul său, ca răsplată a iubirii lui de Dumnezeu. Uite, aşa şi cu Părintele, i-am explicat eu, nu are nevoie de televizor!
