Cand spun jertfa nu ma refer la a-ti da viata ci doar a a renunta la un egoism, un atasament, un punct de vedere care nu te ajuta sa pasesti in Unime adica sa simti varful de munte al unei situatii. Imaginati-va ca toate incrancenarile noastre ne tin la baza, renuntarile, predarile, faca Se Voia Ta, usurandu-ne, activandu-ne Cerul interior, bucurandu-ne.
In cuplu fiecare renuntare la o tentatie, la o dreptate, la un al meu, creste puterea cuplului dandu-i o radianta, o frumusete, o bucurie interioara.
Renuntarea nu inseamana moliciune si nici sunt prost ci este o retragere in Dumnezeu pentru a vedea Cerul dintr-o provocare.
In familii ….copiii nostri nu sunt invatati sa renunte…ba chiar sunt pusi in competitie, agitati si asmutiti sa obtina totul si cu orice pret si asa ii gasim mai tarziu in burn out sau terminati de prea multa munca sau nefericiti cu prea multe premii in brate.
Capacitatea de a te jertfi zi de zi pe altarul Domnului presupune taierea voii propriii, inlaturarea unor dorinte, spovedanie, impartasanie, limpezire, purificare, acceptare, iubire neconditionata, scufundare in Unime.
Sunt Graalul tau, Doamne
Coboara in mine,
Rescrie prin mine,
Sunt Una cu Tine.
…..
Uneori aceasta capacitatea de jertfa capata chipul renuntarii la a te uita la un serial, la a nu mai barfi, la a te elibera de regrete, suparari, neacceptari.
Sunt Liniste
Iubire,
Bucurie,
Drag si Implinire,
In Sfant Numele Tau.
….
Va propun un exercitiu: Desenati o cruce. Pe orizontala asezati toate dorintele. Pe verticala puneti intrebari: Ma sustine in evolutie dorinta x? Ma ajuta sa devin om frumos dorinta y? Se pot transforma aceste brate in inssai Graalul interior, in aripi de lumina? Cum percepeti acum corpul dorinta?