M-am apropiat de Padurea Baciului cu tacere, adancire, conectie. Venisem ultima data in 2016 insa ma simteam ca si cum as fi revenit dupa o zi. Verdele mi-a invadat ochiul la fel si bucuria dezvelindu-mi din nou cele trei conuri de lumina un pic diferite de ultima data: unul alb-argintiu, unul albastru si unul mov care erau ca niste strajeri peste timp dar si comunicatori cu lumile subtile prezente aici. In primul am simtit primire, in al doilea comuniune iar in al treilea o trecere puternica. Simteam ca aceast triunghi modeleaza, regleaza, reaseaza versul zilei contribuind la transformare, transmutare, transfigurare.
Intrand in padure am simtit din nou petala durerii: copaci cu chipuri triste, fete tinere care isi tipau povestea, spirite ratacite. Raul tipetelor curgea dezvelind chipuri de copiii omorati, femei care se sinucisesera, tineri care suferisera intens…. pasii nostri trecand prin ei intr-un fel….auzindu-i. Stefan si Sarra nu se simteau comfortabil, din orice tipau sau se larmau traducand fara sa stie acest chip al durerii, sfasierii, apasarii. Am marit pasul si am ajuns intr-o poienita deasupra careia se afla o cruce de lumina. Am pasit aici si am simtiti intalnirea sublumilor cu supralumile. In hore multicolore, pasind pe spirale luminice, erau imbratisati toti cei ce-si ridicau chipul si se recunoasteau ca Fiii ai Domnului. M-am oprit si am asezat Braul Maicii, in centru Graalul si deasupra coroana luminii divine imbracand totul in Coloana Luminii Christice. Si puntea luminica s-a activat pasii usor zdrobiti devenind in Trecere, zbor, bucurie, radianta….. Fiicele de lumina si insasi Maica imbracand cu vesminte de lumina pe cei ce paseau ……Acasa.
Am privit aceasta lucrare cu blandete, primire, bucurie. Ghizii ii conduceau pana la punte pe cei sfartecati de suferinta iar de aici pasirea devenea usoara ca o unda vibratila care transforma pasul, in cantec, bucurie, frumusete. Asa se facea tainica primire apoi intrau in hore luminice in care chipul lor incepea sa radieze din ce in ce mai mult devenind un unic chip al indumnezeirii. Am privit tainic si apoi deodata am pasit in chiar hora lor unind Cercul si Pamantul, Vechiul de Nou, Tristetea de Bucurie cu aceeasi Unime care curgea si prin mine si prin Noi atingand Totul. In rodirea noua am simtit ca un vesmant frumos de lumina aurie se aseaza peste noi toti, imaginea din copilarie( trecand cu trusa de limpezit suflete peste dealuri, munti, paduri) primind in ochiul limpezit….. o adancire.
Pentru o clipa am revazut filmul locului…… oale incandescete in care faptele tipau, oameni atinsi de multa vinovatie, femei care nu se iertau si nu se iubeau, batrane sfartecate de multa suferinta, drepti care nu inflorisera in lucrarea lor apoi Primirea, Comuniunea, Trecerea. Aici Fiice de lumina calatoreau de la unii la altii impartind boluri cu lumina lichida. Cei primiti intrau pe puntea luminica apoi intr-un cerc-spirala format dintr-o energie minunata in care se impleteau albul-argintat, albastrul si movul deasupra fiind Crucea, Graalul, Coroana luminii divine.
Si locul se largea ca o floare care isi dezvelea din ce in ce mai multe petalele: un aeroport interplanetar, un taram al copiilor, spatii de trecere, versurile Unimii. La final ….aceasta configuratie geometrica devenea calda, primitoare, plina de iubire.
Calatorind cu chipul rupt
Adancind suferinte
Aici am ajuns….copil, adult, batran.
Ignorand, blestemand, fugind.
In aceasta inchisoare.
Insa norii s-au ridicat
Si soarele christic s-a activat
Imbratisand Totul.
Aici, Acasa….
Iubind , Intelegand, FIInd.