Plecasem foarte de dimineata pe 9 martie 2019 la manastirea Bistrita chemata de povestile, tainele, energia locului. Intr-un mod foarte straniu pana aproape de Trovanti trecusem prin mai multe straturi maro, rosu inchis, gri dupa care valurile s-au ridicat si o stralucire minunata mi-a inundat ochii interiori, verde, albastru, mov, alb-argintiu, auriu. Coborasem la Costesti si drumul acesta de cativa km pe care il fac de la intersectie pana la Bistrita sau din Muiereasca pana la Frasinei il consider cel mai grozav Santiago de Compostella. Gandurile se limpezesc, sentimentele se lumineaza, triunghiul iertarii e viu si innaripat, rauririle divine curg iar cand ajung la manastire si ma asez langa racla, intregul meu suflet zburda. Iti multumesc ca m-ai chemat!!!! Viu celest, bucurie, primire! Ori de cate ori vin aici prind ultimul autobuz, ultima camera, maicuta nu-mi ia banuti pentru diferite mese, totul se aranjeaza intr-un mod foarte dragalas parca desenate toate de Ceruri cu un talc anume.
Undeva la 27 ani plecand spre icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana de la Bistrita de Moldova am ajuns ghidata la Bistrita de Valcea, un loc plin de intelepciune. Eram manata atunci de multa vinovatie, mila, frica si cu acest triunghi intrasem in manastire cand parintele m-a invitat sa ating moastele sfantului ce tocmai fusesera dezvelite. Atunci am simtit cum un jet de energie ma scutura, coaja de ou cenusie in care ma aflam s-a spart si o intelegere scufundata in Gratie s-a activat. Venisem cu o mare bucla emotionala si plecam cu insasi Calea, darurile, povestea, avand in brate un imens buchet de bucurii. Imi parasisem condeiul de ceva vreme vrand sa aflu ce entitati se exprima prin mine si dupa o sedere de doar 3 zile la manastirea Bistrita, scrisul s-a activat apoi am inteles ca nu trebuie sa ma intorc in relatia pe care tocmai o parasisesem apoi inca un val s-a mai dat la o parte si Calea s-a dezvelit in toata splendoarea.
In timpul noptii simteam atingerea Sfantului care ma trezea sa ma rog iar in timpul zilei ma percepeam o eleva silitoare primita de Sfant sa studieze la scoala intelepciunii ortodoxe. Aceasta s-a intamplat la 27 de ani insa acel curcubeu de sensuri inca mai straluceste in structurile mele. Venisem mancata de mila, frica, vinovatie si am plecat ghidata de iubire, discernamnat, intelepciune. Toate lucrurile care mi s-au intamplat acolo in acele 3 zile de Gratie ( de la 27 de ani) venind apoi in lume……parca se asezau natural( scrisul, cartile, o noua poveste de iubire, psihologia centrului) conturand un Puzzle Divin in care ghidarea era perfecta. Ma simteam aliniata unind Cerul si Pamantul cu buchetul dragalas de daruri si bucurii care se activasera in poalele calatoriei la Bistrita. Am uitat sa va spun ca sfntul ii ajuta foarte mult pe cei ce ratacesc, pe cei ce au conflicte religioase interioare, pe cei parasiti de parteneri, pe cei cu paralizii, pe cei care se lupta cu epilepsia sau cu boli grave psi. In multe momente dureroase sau in care simteam ca ma cheama o lucrare am venit aici sa stau pe genunchii sfantului Grigore Decapolitu si sa-l ascult. Si minunile au curs descriind o adevarata trena in viata mea….Acum 3 ani multi nori se adunasera pe Cerul interior, parea ca totul se prabusea in jurul meu si desi templul exterior suferea mana sfantului era atat de blanda limpezindu-mi pasii, linistindu-mi sufletul, dezvelindu-mi adevarul, ajutandu-ma sa trec prin probele destinului, sa-mi apar familia, sa-mi asez relatia intr-un anotimp nou si binecuvantat. Dupa 3 zile de Gratie in triunghiul transformarii-transmutarii-transfigurarii, in ploaia de revelatii ce se activa in mine in timpul noptii, am stiut cum sa daruiesc iubire, iertare, intelepciune, cum sa imbratisez ceea ce este asa cum este, cum sa pasesc intr-o noua etapa. Si cand m-am intors ….noul chip al vietii era plin de intelegeri, luminite, bucurii.
Acum simteam de cateva zile chemarea la Bistrita. Am pasit in tacere si am lasat ghioceii locului, intelepciunea sfantului, bucuria primaverii sa ma patrunda. Impletindu-ma cu tainele am simtit-o pe regina Maria care a fost aici lasand rugaciunile ei sa limpezeasca chipul nostru, sa lumineze sufletul Ramaniei, sa creeaze unimea si Unirea. Si alaturi de ea……toata trena divinului feminin fremata.
M-am asezat sub racla si am simtit sa ma rog pentru tara aceasta pentru unime in suflete, pentru discernamant-clar-intelepciune la nivelul institutiei prezidentiale, pentru dezvelirea noastra ca popor plin de daruri, pentru alinierea la Voia Divina, pentru indumnezeirea noastra.
Doamne coboara in sufletele noastre, iubirea, intelepciunea, blandetea ta!!!! Nu ne lasa!!!! Altfel de invazii ne intineaza pasirea, altfel de razboaie ne ating zborul!!!!
Am simtit sa stau si sa ma unesc cu divinul locului lasand raurile ceresti sa se aseze ca si cum ar fi desenat o trena frumoasa ce incepea de sus de la Maica, Maria Magdalena, Regina Maria trecand prin multe sfinte si ajungand jos la calugaritele si oamenii obisnuiti ce vin aici sa se roage pentru luminarea noastra, a acestei tari, pentru iubire, clar, bucurie, pentru ca gradina Maicii, Ramania sa se umple cu flori si roade minunate.
Si ne-am rugat in totul-Una!!!!
Am plecat cu rafturile ceresti pline zburdand la intoarcere ….pe acelasi drum de cativa km in care muntii te imbratiseaza, la fel florile, cocosii, ramurele, soarele!!!!
Cand ajungeti in Valcea, cautati pe harta manastirea Bistrita. Nu o ocoliti ci opriti-va in bratele Sfantului Grigore Decapolitu. Marile bucurii sunt ceresti si aici in acest loc nuntit cu Cerul veti simti nu doar limpezime, pace, clar ci si fuziunea cu divinul exprimata prin Tot si Toate.