Sunt intrebata adesea care este darul meu, calea, misiunea.
Pentru ca sunteti cu totii trinitati radiante odata ce v-ati asezat la Centru onorand Triunghiul veti sti cum sa dati drumul Unicitatii voastre stralucind in Tot si Toate.
Nu va pierdeti in ceea ce va cere mama sau in ceea ce va indeamna societatea sa faceti.
Contopiti-va cu Crucea care sunteti cerand indrumare de la toate triunghiurile de lumina la care ati fost conectat acum sau altadata( recititi articolul anterior).
Incercati sa va puneti marile intrebari si vedeti ce tasneste din interiorul vostru.
Intoarcerea la Centru va deschide ruta vocationala, drumul, limpezindu-va pasii.
Fiind rapiti de iluzii si deci in afara crucii si a triunghiului adeseori accesati bucle existentiale in care apar repetitii pline de emotii disonante, tipete, neregasiri.
Conlucrati cu sfera mama, sfera tata, sfera copil( aveti un joc prezentat saptamana trecuta) in asa fel incat sa apara acest uau interior tradus in ceea ce aleg sa fac pentru binele meu si al celorlalti cel mai inalt.
Imi amintesc cu zambet, drag si placuta nostalgie despre un moment unimic situat in jurul varstei de 9 ani, un vers divin in care o imagine imi aparea constant …..cu trusa de limpezit trecand campul, unind lumile intre ele. Nu stiam ce inseamna insa ma regaseam iar pixul meu scria adeseori printre povesti si file de jurnal ca voi fi scriitor si psiholog.
Momentele mele in care drumul se deschidea si imaginea-far aparea erau ca niste imbratisari divine. Simteam ca stau in Centru si o aripa imi atinge pasirea.
Cumva drumul m-a chemat la 12, 18 ani, 21, 24, 27(pe multiplii de 3, cifra mea calauza fiind 3) in asa fel incat sa ma asez pe dragalasul bulevard la 30 de ani.
Ceea ce va pot spune despre asezarea aceasta este ca ea nu a venit deodata ci recunoscand geometria sacra cu care se tes talcurile vietii.
Am simtit Triunghiul care sunt, Crucea care Sunt, insasi Sfera si cumva toate aspectele din jurul meu au capatat o anumita stralucire.
Aceasta metaperceptie m-a ajutat sa ma eliberez de asteptarile mamei, tatalui, ale celorlalti si sa incep sa scriu in freamat. Asa s-a conturat prima mea carte, un indrumator minunat pe care nu l-am dezvelit dar care mi-a aratat exact ca un deget divin, Calea.
Dupa 6 luni de scris in flow si pregatire in Ceruri drumul avea in sfarsit soliditate, frumusete, caldura. Primisem sa pasesc pe el si eram atat de fericita.
Multa vreme crezusem ca voi muri de foame daca voi da glas doar scriitorului din mine insa aceea etapa de conectie si fuziune mi-a aratat altceva: orice dar uneste Cerul si Pamantul si aceasta impletire iti aduce atat bucurie, frumusete, caldura cat si raspunsuri pamantesti traduse inclusiv in bani.
Cred ca aici ne rupem de Cruce si venim vazduhisti sau materialisti cand…….nu avem credinta ca micul nostru dar, unicitatea noastra ce vine din unime ne poate aduce atat fericire cereasca ca si fericire lumeasca.
Indrazniti sa va recunoasti, indrazniti sa dati glas darului vostru din Unime.