Viitorul, chiar îndepărtat, oferă mereu o perspectivă minunată întregii lumi, în evoluţia omenirii fiind scris faptul
că omul trebuie să se apropie din ce în ce mai mult de Divinitate. Deci, încercaţi să vă imaginaţi această stare
extraordinară de dezvoltare, de înflorire, de întărire şi deja o veţi putea gusta, o veţi trăi, ea se va realiza pentru voi.
Iată un exerciţiu formidabil ce este capabil să transforme complet viaţa voastră. Oamenii sunt departe de acest mod de
gândire şi astfel viaţa lor rămâne ştearsă, tristă, nefericită.
Există două mari adevăruri ce trebuie cunoscute: mai întâi, faptul că gândirea este o putere reală, apoi, că ea
vă permite să vă transformaţi în viitor şi vă permite să trăiţi acest viitor prin participare. Priviţi, de exemplu: dacă trebuie
să faceţi faţă unei situaţii deosebite, să susţineţi un examen sau să vă înfăţişaţi în faţa unui tribunal, cu câteva zile
înainte tremuraţi deja, vă neliniştiţi, întrebându-vă: “Cum se vor desfăşura lucrurile?”. Când vă gândiţi la întâlnirea cu
omul iubit, îl îmbrăţişaţi, gustaţi deja bucuria acelor minute apropiate sau, poate, îndepărtate. Dacă vă gândiţi să
mergeţi la teatru ca să urmăriţi un spectacol, sau dacă aţi fost invitat la un dineu unde meniul va fi delicios, ei bine, veţi
trăi la fel această seară, vă veţi bucura în avans. Deci, dacă gândul poate să vă proiecteze într-un viitor apropiat, de ce
nu ar putea face-o şi într-unul îndepărtat?
Puterea gândului este reală, atât pentru latura pozitivă cât şi pentru cea negativă şi deci trebuie să o folosim,
să ne servim de ea, în sens pozitiv. Iniţiaţii, care au observat toate aceste lucruri, au descoperit mijloace extraordinare
pentru a-şi ameliora existenţa, în timp ce majoritatea oamenilor nu se opreşte niciodată asupra experienţelor vieţii
zilnice ca să poată profita de ele: oamenii trăiesc într-un mod inconştient, mereu în domeniul negativ: mereu cu faţa
alungită, mereu preocupaţi de necazurile zilnice, întrebându-se de ce totul este înfricoşător, catastrofic. Nenorocirea nu
vine, dar ei o gândesc continuu, aşa de bine, încât până la urmă ea va apare: da, cu puterea gândului ei au reuşit să o
atragă!
Toată lumea a putut să constate: se trăieşte în teroare sau în speranţă chiar înainte ca un eveniment să se
realizeze. Dar, de ce să trăim numai într-un viitor apropiat, cel de azi sau cel de mâine? Eu, când vorbesc de viitor,
subînţeleg acel viitor îndepărtat care este cel al omenirii pentru mult mai târziu, poate peste milioane de ani… Când
văd oamenii gândindu-se la viitor, găsesc că acest viitor este atât de apropiat, încât pentru mine el a şi trecut.
Deoarece, eu numesc trecut grijile, necazurile, suferinţele, îndoielile, ameţelile, frica. Iar oamenii le repetă
veşnic, pentru că ei proiectează acest trecut în viitor. Aşteptând să găsească suferinţe în viitor, ei le trăiesc
deja astăzi, fără să ştie că pretinsul lor viitor nu este în realitate decât trecut.
Trecutul, aşa cum îl înţeleg eu, este o stare de conştiinţă deplorabilă, unde lipseşte mereu câte ceva, în
timp ce viitorul este o stare de conştiinţă perfectă. Deci, toate stările de conştiinţă imperfectă pe care le traversaţi:
griji, temeri… aparţin trecutului, deoarece trecutul nu este decât dezordine, viciu, boală, animalitate. Viitorul, dimpotrivă,
înseamnă ameliorare, perfecţiune, deoarece noi toţi ne îndreptăm spre perfecţiune.
Atât timp cât proiectaţi imperfecţiunea de ieri asupra zilelor ce vor veni, veţi continua să
reproduceţi, să repetaţi vechiul trecut şi viitorul vostru nu va fi altceva decât resturi de trecut, pe care vi le-aţi
proiectat în viitor. Da, bine, este o proiecţie în viitor, dar o proiecţie a ceva ce este vicios şi cariat. În timp ce, dacă
veţi proiecta tot ceea ce este frumos, luminos, perfect, veţi trăi deja adevăratul viitor care vă aşteaptă. Acest
viitor este deja o realitate, pentru că îl trăiţi. Iar când simţiţi în prezent lucruri care încă nu s-au realizat, puteţi
simţi că există dovada lor, reală, sub o altă formă: nu în plan fizic, ci în cel al gândirii, ceea ce este formidabil.
Deci, iată ce trebuie să învăţaţi să faceţi, exersaţi-vă în acest sens şi veţi vedea că nu veţi mai putea trăi aceeaşi viaţă
ca în trecut, va fi imposibil.
Este o binecuvântare pentru voi să cunoaşteţi aceste adevăruri, deoarece de acum înainte veţi deveni bogaţi şi
înarmaţi cu noi cunoştinţe, vă veţi putea construi un viitor care va fi complet diferit de trecut. Acest fapt este sigur,
matematic, absolut, asemenea marilor legi universale. Nu vă rămâne decât să vă lansaţi în această muncă spirituală.
Şi, ca primă sarcină, veţi avea supravegherea propriei gândiri. Orice veţi face, aruncaţi mereu o privire în forul
vostru interior, ca să ştiţi ce vă mai face gândirea, unde se găseşte ea. Să fiţi mereu conştienţi, vigilenţi, lucizi… De
câte ori nu am pus unora întrebarea: “La ce vă gândiţi?” Şi ei nu ştiu răspunsul. Nu fuseseră niciodată atenţi la acest
lucru. E extraordinar, aceşti oameni gândesc toată ziua şi nu ştiu la ce!… Cum vreţi ca, în aceste condiţii, să devină
capabili să-şi domine forţele instinctive, să le orienteze, să le utilizeze? Este absolut imposibil. Dacă lăsaţi porţile
deschise oricui, inconştient şi fără control, ei bine, aceste forţe vor ajunge într-o bună zi să vă domine. Pentru a deveni
stăpânul lor, trebuie, imediat, să luaţi atitudine, să controlaţi situaţia, adică să fiţi mereu conştienţi de gândurile şi
sentimentele care vă traversează. Iată cea mai mare calitate a unui discipol: el este mereu conştient şi cunoaşte
în orice moment natura curenţilor care îl străbat: imediat ce alunecă în el un gând sau un sentiment negativ, el
îl opreşte, îl înlocuieşte sau îl transformă.
Aceasta este prima activitate; să dominăm, să orientăm, să stăpânim tot ce se opreşte în noi. Notaţi-o
bine, este o cerinţă absolută. Adevărata Ştiinţă Iniţiatică începe prin aceasta: să nu lăsaţi, niciodată, să se producă un
eveniment interior, un fenomen psihic, o emoţie, fără să fiţi la curent. Majoritatea oamenilor nu este conştientă de
valoarea propriei sale vieţi interioare, cu excepţia momentului când trece prin tragedii sau catastrofe. În acel moment,
da, ei simt că se întâmplă ceva cu ei, în ei, ceva groaznic. Dar, când evenimentele sunt mai puţin grave, ei nu sunt
conştienţi; astfel, ei lasă să se acumuleze elemente negative care, puţin câte puţin, îi distrug, iar când observă
aceasta, este prea târziu.
Vedeţi deci, că prima voastră sarcină este să fiţi lucizi, să supravegheaţi ceea ce se petrece în voi şi imediat ce
se iveşte un element negativ, să faceţi tot posibilul ca să-l remediaţi: astfel, veţi putea cuceri adevăratele puteri, la baza
tuturor puterilor aflându-se capacitatea de observaţie. Aceasta nu vă împiedica activitatea, munca, creaţia. Unii îşi
imaginează că, dacă încep să se observe, să se analizeze, nu vor mai face nimic. Nu, dimpotrivă, şi analiza trebuie
să devină o obişnuinţă. Cei care îşi imaginează că viaţa lor psihică se va organiza singură, fără să facă nici un
efort de analiză şi de luciditate, vor fi dezamăgiţi. Inutil să aştepte mari realizări spirituale, dacă le lipsesc calităţile
elementare pentru începerea activităţii.
Începutul înseamnă să fii mereu trez, vigilent, ca să fii imediat conştient de curenţii care te traversează. Există
momente când faceţi curăţenie, dereticaţi sau conduceţi maşina şi sunteţi concentraţi asupra acestor activităţi. Dar, în
realitate, o parte din voi este cufundată în gânduri şi sentimente negative, duşmănii…, iar aceasta durează ore în şir,
fără ca voi să observaţi. De aceea, trebuie să fiţi conştienţi, altfel toate acestea vor deveni asemenea unor fluvii
subterane ce nu încetează niciodată să curgă, atât timp cât nu veţi interveni să schimbaţi ceva.
Vedeţi, revenim mereu la preceptul enunţat de Iisus: “Vegheaţi şi rugaţi-vă”. A veghea înseamnă, desigur,
să nu dormiţi, dar să nu dormiţi în plan spiritual. Trebuie să fiţi mereu treji şi vigilenţi în gânduri, ca să puteţi să
vă daţi seama că există curenţi, elemente impure, nocive şi să le evitaţi. Cel care nu este vigilent, cel ce nu veghează,
va fi expus la toate pericolele. Nu e nimic mai rău decât să trăieşti cu ochii închişi. Trebuie să păstraţi ochii deschişi,
pentru a vă putea da seama, fără încetare, de ceea ce se petrece cu voi. Numai cel care păstrează ochii deschişi
posedă inteligenţa vieţii interioare, el nu se va lăsa prins de cine ştie ce forţă sau de cine ştie ce entitate. Un om adormit este la bunul plac al oricui, oricine poate veni să-l atace prin surprindere! Trebuie deci să veghem.
Şi acum “rugaţi-vă”; ce înseamnă să te rogi? După ce am vegheat, adică după ce am aruncat o privire
pentru a şti ce se întâmplă, trebuie să intervenim, să ne implicăm direct în situaţia creată, pentru a elimina un
element, a adăuga altul, împiedicându-ne astfel duşmanii să ne invadeze şi să ne tulbure. Aceasta înseamnă
să te rogi. Să te rogi înseamnă să aduci un remediu, o îmbunătăţire, şi ca să poţi ajunge aici, cea mai bună
metodă este să te legi de Cer. Creierul omenesc este un aparat de radio sau de televiziune: el captează anumite
posturi, anumite lungimi de undă. Dacă veţi răsuci un buton pe tranzistorul vostru, vă puteţi alege emisiunea dorită:
muzică, informaţii… Ei bine, în interiorul vostru, totul este la fel: dacă din greşeală apăsaţi pe un anume buton veţi auzi o muzică infernală, vacarm, dispute. Atunci, schimbaţi lungimea de undă! Cu ajutorul gândului sau al imaginaţiei
apăsaţi pe un alt buton, vă va fi foarte uşor şi veţi auzi emisiunile Cerului.
Rugăciunea nu înseamnă altceva decît atingerea butonului unei lungimi de undă mai scurte şi mai rapide, ce
vă pune în contact cu Dumnezeu, modificând astfel mişcările şi vibraţiile voastre interioare. Rugăciunea înseamnă
declanşarea unei mişcări pozitive în voi, unei mişcări luminoase, divine. Deci, nu uitaţi niciodată: primul pas spre
libertate, primul pas spre putere înseamnă să aruncaţi mai întâi o privire în voi înşivă ca să aflaţi unde vă găsiţi, ca să
remediaţi atât cât puteţi.
Acest precept “Vegheaţi şi rugaţi-vă” este, deci, de o mare importanţă în viaţa spirituală. Corpului fizic trebuie
să-i acordăm orele de odihnă necesare dar niciodată spiritul din voi nu trebuie să doarmă. Dormiţi, dar spiritul vostru
trebuie să continue să lucreze chiar în timpul somnului. Există atâţia oameni pe pământ care sunt nefericiţi, care
suferă, sunt în întuneric, dar în timpul nopţii un Iniţiat poate să-i ajute. Corpul fizic se odihneşte culcat, imobil, dar
spiritul său merge peste tot pentru a ajuta şi a lumina creaturile. Spiritul nu doarme, el rămâne activ şi la voi, la fel,
astfel că puteţi începe această muncă, dar cu condiţia să învăţaţi să vă pregătiţi somnul. Înainte de a adormi,
spuneţi: “Iată, voi părăsi corpul meu în această noapte, mergând să mă instruiesc în lumea invizibilă şi să ajut
oamenii”. Nu uitaţi niciodată să adormiţi fără un ideal înalt, mergând să înfăptuiţi diferite munci în lumea de
dincolo, deoarece cu ajutorul acestui ideal vă veţi construi viitorul, asemenea cu cel al întregii omeniri.
Sursa: Omraam Aivanhov