Intrasem in lucrarea de dimineata, simplu, firesc, complet. Dupa limpezirea pe care an facut-o in triunghiul iertarii, am pasit in mantrele unimii, lasand bucuria, iubirea, linistea sa inunde totul. In verticala cereasca, fara cuvinte, in auriul ceresc am vazut cum un cerc format din triunghiuri se deschide si o o faptura ce eram eu (insa pe un alt etaj de fiintare) intra in fiecare poarta se lasa patrunsa de viul ei apoi porneste catre o alt triunghi facand valsuri ceresti in jurul unui con ce reprezenta Centrul si care se deschidea devenind din ce in ce mai mare si mai plin de culoare, cu fiecare triunghi, cu fiecare cerc, cu fiecare vals.
Ma priveam zambind.O parte din mine era aici, o alta parte in acest dans cosmic, cunascand grairea triunghiurilor, vasul sferelor, bucuria versului divin.
Cand cele 9 trunghiuri si 9 cercuri au fost rescrise in viul acestei lucrari, conul extins atingea orasul, tara, planeta, razele lui hranind pasii trecerii.
Privind aceasta tesatura cu ochiul divin am vazut Marele Triunghi, imbratisand valsul, luminand pasirea.
Apoi au venit Maestri, Preotesele, Copiii. Au creeat cateva hore de luminite de diferite culori si s-au invartit in jurul celor 9 triunghiuri,, lasand iubirea, frumusetea, intelepciunea lor sa`radieze in Tot si Toate.
Priveam acest covor ceresc si mainile il simteau ca un tablou dar si ca o croire, tesatura divina, strafulgerare si iluminare.
Cand horelele s-au oprit, am luat aceasta pasire dumnezeiasca si am asezat -o la picioarele acestui an.
Si el, 2016, am atins aceasta bucurie……lasand cu drag, liniste, mireasma……mesajul ca suntem primiti, noi toti in Casa Domnului. Ati ajuns Acasa.