Incercati sa nu renuntati la verticala voastra, puterea insasi, maretia.
Poate ca va este frica de singuratate si atunci acceptati sa fiti iubita de un barbat insurat, poate nu va place sa calatoriti singura si atunci dati voie unei mici povesti bazate pe aventura sa irumpa, poate vreti sa aratati ca inca sunteti dorita si acceptati orice avans din partea oricui barbat, poate va ganditi la copiii si permiteti unei amante sa locuiasca alaturi de voi.
Lasand orizontala vietii cu a avea, a castiga, a demonstra, trebuie sa accept acest lucru.…. sa vorbeasca prea mult, nu veti permite verticalei, stalpului de lumina sa va fie alaturi, sa va arate Calea, sa va sustina Zborul.
Facand mici sau mari compromisuri, pasii isi vor pierde zveltetea, ochii nu vor mai avea stralucire, postura va urma greseala.
Puterea de a spune Nu va conduce intr-o alta banca din aceeasi clasa de invatare sau alta poate nu la fel de confortabila insa mai plina de liniste, de bucurie interioara, de frumusete.
Nu va sprijiniti pe mici placeri, compromisiri, fugi ci claditi cu jertfa, responsabilitate, curaj…. Crucea interioara, Verticala relatiei voastre.
Veti simti din aproape in aproape cum Sfera se reface si odata cu ea Valsul apare aducand in ochiul viul al clipei, Bucurii mari, Necuprinse Intelegeri, Rodiri.
Atunci cand Verticala Crucii devine insasi Calea, nodurile existentiale se desfac de la Sine sub Bagheta Treziei transformandu-se in Daruri.
Superb scris.