Am plecat sambata dimineata la Stana Tarle cat mai aproape de de Cer, de izvorul lucrurilor, de bucuria radianta.
Norii creeasera fulare minunate pentru piramidele-varfuri, Soarele atingandu-le apoi fatetele cu multe intelesuri. Dimineata de 20 sept era plina de conuri de lumina bleo, alba, aurie. Ma simtea ca si cum as fi fost intr-un coafor universal unde maini cosmice se ocupau de varfuri atingandu-le frumusetea cu delicatele, creativitate, avant dar si multa iubire, revarsare de Sens, intelepciune.
Sarra era usor febrila când am sosit insa muntele parca se mutase in ea, luminând fiecare colt, gingasindu-l. Mi-a multumit ca am adus-o aici si desi in pasta sâmbetei a fost mai aproape de somn decat de noi in bratele acestor arhive, in cantecul lucrurilor, tesatura ei se refacea limpede si frumos.
Duminica ne-am trezit intr-o plutire de canturi vechi si noi. Ma simteam alaturi de aceste multe varfuri de munti, copilul desfacut ca un evantai, bucuria insasi atingând orchestra cereasca. Toate butoanele imi erau la indemana si eu ma rasfatam jucandu-ma cu lumina fiecarui varf. Soarele-dirijorul era bland si negrabit rugand fiecare cantaret sa isi faca repetititiile pentru a intra in melodia zilei cat mai bine. Apoi deodata tonul a aparut sigur si puternic ca o rastogolire cosmica apoi ca o plutire si deodata varfurile s-au umplut de melodicitate chemând parca toata Tara la o indatorire sacra un soi de sfat Natura, Om, Univers in bucuria regasirii si in actul scrierii a noi pasi.
Timpul parca s-a retras, muntii s-au asezat in hora si pe o coala de lumina lichida alba cineva….a asezat cuvinte parca anume croite pentru aceste vremuri spuse-coloana daltuind parca in nelimitare o noua etapa. Intrati in Templu, Imparatia este Aici si Noi Una.
Apoi am vazut entitate de lumina alb-bleo cu un sceptru frumos format din spirale atingând fiecare varf si primind ceva ca un cristal graitor, un inscris pregatit pentru aceasta intalnire. Erau deodata in cerc 9 cristale de diferite culori si multe melodii insoteau deschiderea lor parca ar fi fost un cifru de note cu care erau atinse aceste miezuri, parca glasul varfurilor urma sa se auda.
Cristalele au inceput sa emita pe raze activând foarte aproape de locul unde era entitatea o coloana de lumina alba formata din sfere frumoase si emitente care se roteau atingând si Cerul si Pamantul cu blandetea lor, croind un nou vers al fiintarii, vibrand.
Deodata Coloana a capatat chip vechi si nou, cu mosi care intrau si ieseau din munti, cu zambete de copiii, cu entitati care pregateau arhivele, cu oameni frumosi care atingând aceste luminiscente deveneau altfel cu entitati care lucrau in laboratoare cosmice cu viuri care se deschideau in ochii sufletului ca niste straluciri stiute.
Coloana e vie…am spus….si contine trecutul, prezentul si viitorul nostru la un loc. Coloana graieste in nelimitare.
M-a apropiat usor de ea si am simtit o forta, o energie cum parca ma cheama mai aproape de una din sfere…Aproape am atins-o cu mana si un taram plin de basm cu batrani cu capete sfintitoare m-a atins. Aveau hainute albe, cred opinci si multa clipocire in ochi. Suntem batranii locului, deschizatorii de porti, arhivarii, talcuitorii. Aici a fost una din nuntile acestei univers, o insotire mare intre 9 civilizatii si noi. De aici vin cristalele. Sunt darurile primite atunci. S-au savrasit multe sub bagheta lor si in tandra insotire, viul unei noi etape se configureaza.
Coloana este sirul de adanciri, de înscrisuri, de asezari care s-au savarsit in toate frumoasele intalniri cu aceste civilizatii. Coloana suntem noi si marea regasire.
Intorceti-va la Muntele Interior. Doar aici când varfurile se trezesc, Coloana Nelimitarii emite.
Apoi batranul mi-a presarat un praf alb si ceva ca o corola s-a activat apoi nu l-am mai simtit insa m-am intors la hora de munti, cercul de cristale si o pagina de lumina lichida de unde un singur Cavunt mai desluseam, Noi Suntem.
Apoi hora s-a inchis si a ramas un singur varf stralucind peste oceanul cu intelesuri,o piramida in soare……de unde marea Initiere pornea prin fiecare pas al Devenirii.
M-am desprins usor imbratisandu-i pe cei doi dragalasi plini de mireasma care parca veneau tot de acolo si am ramas in cuvintele Sarrei daltuind in aripa timpului…..o bucurie, o chemare, o intoarcere.
Mami as vrea sa cunosc toate varfurile, sa urc pe toate, sa le STIU.