Spre deosebire de brahmani si farisei care considerandu-se Elita dispretuiau poporul si il tineau la distanta, Isus nu se temea sa se murdareasca intalnindu se cu Omul. De ce? Pentru ca iubirea lui era mai puternica ca orice si traind in Ea, El a deschis portile Imparatiei pentru noi toti, chiar si cei mai saraci si mai dispretuiti fiind in adevar fii si fiicele Domnului.
Intr-o familie frumoasa, legaturile ce ii unesc pe membrii sunt atat de puternice incat binele sau raul pricinuit unuia dintre ei este resimtit de toti ceilalti ca si cum ei ar fi fost cei atinsi. Pentru a sublinia realitatea acestei legaturi, Isus spunea: Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca acestea este legea si prorocii si Adevarat va zic voua intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
Fiindca Isus ca emanatia a lui Hristos, identificat cu Hristos Fiul Domnului, exista in fiecare creatura… el primeste tot ceea ce oamenii fac bun sau rau. Iar noi ca fii si fiice e de dorit sa ne dezvoltam constiinta astfel incat sa putem trai in Dumnezeu cu toate fiintele alaturi simtindu-le interiorul si nimic sa nu ni se pare mai important decat Binele Tuturor.
Adevarata jertfa in zilele noastre este sa-ti invingi triunghiurile limitative formate din egoism-orgoliu-agresivitate sau prejudecati-dezordine interioara-anxietate sau frica-necredinta-lupta contra celorlalti sau alte triunghiuri pline de restante in care Omul se subtiaza si Fiul Domnului nu mai straluceste.
Acum ceva timp din comuniunea cu Melchisedec am primit o initiere numita Fii Domnului in adevar recunoastere de Sine, bucurie intregitoare, revarsare de Sens.
Eram coplesita de versul divin care curgea prin mine si care in taina unimii nascuse mantra: Imparatia este Aici si Noi-Una, un triunghi divin in care stralucim cu totii la Centru insa eram si mai uimita ca abia acum ma simteam Fiica a Domnului.
Parca fusesem acoperita de n panze care se numeau pitica, pacatoasa, mitica si deodata cineva ridicase aceste valuri si pe scena universului aparuse Omul, Fiul al Domnului care eram tot eu si in acelasi timp Toti in Impreuna-Una.
Cateva luni dupa aceea am simtit foarte puternica conexiunea cu toti fratii parca locuiam in mine si taifasuiam adeseori si ma intrebam uneori daca raspunsul meu sau articolele mele ii ating si de multe ori pe strada imi raspundeau la Centru ca si cum ar fi stiut de noi-toti de intalnirile noastre in Cerurile interioare.
Avandu-l ca indrumator pe Melchisedec in clasa spirituala numita Fii Domnului am inteles din aproape in aproape ca pe acest nivel de constienta, noi suntem Tot si Toti si avem Totul in Sfant Numele Tau.
Si din aproape in aproape dupa bucuria dezvaluirii au venit darurile acestei recunoasterii apoi s-au asezat atelierele, calatoriile si acordajele pe care vi le-am oferit ca straluciri, ca Impartasanii in Unime, ca imbratisari de Acasa.
De multe ori ii simt pe Fii Domnului cum se intalnesc in Unime, in lucrari pe care Melchisedec ni le aseaza in cupa sufletului, strajuind departarile si mangaind taina lui Acum.
Ceea ce trezeste in noi, acesta unitate de constienta este verticalitatea, responsabilitatea, viul, participarea in unime, prezenta in divinul din tine, fraternitatea universala, capacitatea de a darui, conlucrarea si comuniunea, intregirea.
Suntem toti fii ai Domnului. Va reamintiti? Si daca somnul coboara si ochii sufletului clipesc, intrebati-va:
Ce e dorit sa faca in taina lui Acum acest Fiu al Domnului pentru Oras, Tara, Planeta, Univers spre Binele cel mai Inalt al Tuturor?