Nu stiu daca ati simtit cum clipa se racoreste, gandul se limpezeste, emotia se inmoaie in preajma PORTII.
E ceea ce simt dupa ce trec prin Usa Spovedaniei din fiecare seara. O fac in triunghiul descris astfel Ma iert si ma dezleg, Te rog iarta-ma si dezleaga-ma, Sunt Una cu iertarea. Insotesc aceasta deschidere de Sens cu 3 posturi pe saptamana si constant observ cum un drum frumos se deschide in mine si la capatul lui intr-un curcubeu minunat se tes constientizarile, articolele, atelierele conective, pelerinajele, ideile.
Contemplu aceasta stare si de fiecare data imi spun…..Clarul de dinaintea Portii.
Si fara sa fortez nimic, imaginile vin, se aseaza, temele se desfac, darurile se dezvaluie. In pomul interior o mana de lumina face ca totul sa straluceasca in simpla bucurie de a fi Una cu Omul, Una cu Totul.