Ma aflam intr-un pustiu cernut de timpuri…mergand catre umbralul celor care s-au sinucis. Inaintam pe o dara subtire de lumina cu 7 faclii langa mine. AraN imi spuse…….unchiul tau te cheama. El ti-a trimis visul. Asteapta sa-l vezi. Inaintand ma simteam ingreunata, abatuta, trista desi stiam ca nu sunt ale mele. Asa e aici…insa vor trece. In fata doi paznici reci ….imi aratara un fel de vizuina…..si in ea mai multe fiare incolteau…o fiinta micuta, slabuta, fara vlaga. Am privit…nestiind ce sa cred…..in suflet…simtind durere, greutate, suferinta. Sunt euuu…..inca ma chinui si e atat de greuuuu. Nu ma lasa…..roaga te si fa milostenie pentru mine. E frig, foarte frig si fiarele acestea nu ma lasa. M-am uitat la AraN….. Sunt propriile dihanii, emotii adica…supararile, furiile, deznadejdea, orgoliul, patimile. Toate si inca nu s-au terminat chinurile….M-am uitat sa vad ce fac cu adevarat…animalele….nu doar il incolteau ci il si muscau rand pe rand, incet si dureros, umplandu-l de un sange urat mirositor in care se zvarcolea fara liniste.
AraN imi spuse….sunt 14 antistraturi sau iaduri cum le numiti voi si prin toate trec cei care si-au luat cel mai de pret dar…viata. Si cu toate se intalnesc si chinurile lor sunt mari si cat sunt ei aici…si viata voastra este framantata oriunde ati fi. Si am vazut fire cenusite care il legau pe unchiul meu de mama, de bunicul, de bunica, de mine, de fiica mea, de viitorii mei nepoti si tot asa. Pana cand? am intrebat…. Inca 27 de ani. Si pot sa-i scurtez chinul? Toata fapta buna, rugaciunea, dezvelirea, lumanarile aprinse, milosteniile, Sfanta Liturghie, toate ca o cununita de lumina ii vor fi puse la final pe crestet atunci cand va iesi primind din nou drept divin la intrupare. Insa nu va fi viata dulce care a avut-o ci viata pe care a nu a vazut-o….fara apa, fara mancare, fara iubire cu multe lipsuri pentru a valoriza ceea ce a aruncat la gunoi.
AraN m-a luat de mana si m-a dus intr-un fel de hol imens……care pornea din Marele Intuneric si se varsa in Lumina si unde se aflau pe 3 randuri cei ce ieseau dupa multi, foarte multi ani din Umbral. Si toti stateau la coada…asteptand o Lumanare, O fapta pentru ei, O rugaciune. Si asteptarea era atat de dureroasa…caci nimeni nu se mai gandea la ei dupa zeci, sute de ani. Si cand si cand aparea ….o luminita…Pentru primii oameni care ies din umbral/ iad. Si se repezeau toti….cu bucurie insa doar cativa puteau trece si iar asteptau in holul acela……dorind cu ardoare sa primeasca viata, sa fie viata, sa se bucure de ea. Si mai treceau ani si o noua lumanare ……se aprindea….pentru X, Y, Z dar nu pentru cei care ies din Umbral. Si iar se intristau asteptand…acea lumanare, pentru ei, cei deja fara nume…si deodata se auzea clar…….o fetita sau o mama spunand: Pentru cei care ies din Umbral si au nevoie de Lumina!Si deodata chipurile lor se bucurau……si primeau o cununita de flori si daruri si asa cu noul chip paseau intr-o camera a pacii, bucuriei, unimii unde se intalneau cu cei dragi plecati, cu ghizii lor, cu familia de lumina. Si era asa o bucurie dupa zeci de ani sa-i vezi regasindu-se si imbratisandu-se. Si cei care ridicasera lumanarea…primineau buchete de bucurii, coloane de lumina, cununite de flori, daruri ceresti, intelegeri minunate. Si cei de dincolo, ridicati astfel se rugau apoi cu lacrimi de bucurie pentru salvatorii lor….care le daruisera…..acea Lumanare. Si rugaciunile lor le transformau pasii, vietile, chipul.
AraN mi-a aratat o camera verde… si luandu- ma de mana m-a dus la locul numit Camera visurilor.. ..Aici cei care tocmai iesisera din umbraluri sau era la final transmiteau prin scrisori….Vise. Le desenau sau chiar scriau si apoi cu ajutorul ghizilor le proiectau. Si viselor lor aveau toate un mesaj sau mai multe. Insa putine era decriptate. De ce am intrebat? pentru ca nu v-ati exersat capacitatea de receptie. Fiti deschisi si veti simti visul adica scrisoarea dintre lumea vizibila si cea invizibila.
Apoi AraN mi-a aratat un loc cenusit ……cu multe colibe…………Si fiecare coliba avea cate un semn pe ea. AraN spuse…aici sunt sufletele impietrite, prinse in inchisoarea mintii. Ei nu pot primi aceste scrisori-vise. Sunt reci, stinsi, distantati ..f…iecare in propria lui coliba.
Apoi m-a luat si m-a dus la un izvor cu apa frumoasa, pura in care cei iesiti…isi limpezeau chipul, se bucurau, cantau si dansau……Aici se simtea din plin energia primirii. Cateva clipe am putut sa ma bucur alaturi de ei…apoi am plecat cu AraN ……asezand in mine…cuvintele si invataturile primite.