M-am trezit langa o fantana jumatate luminoasa, jumatate intunecata, ghizii mei invitandu-ma sa cobor pe o scarita in apa cenusita pentru a strapunge valurile si a cunoaste umbralurile. Am chemat toate triunghiurile de lumina si cu aceasta sustinere frumoasa am coborat si tot coborat pana cand am ajuns la un culoar intunecat ca de inchisoare de-o parte si de alta aflandu-se niste celule din care razbateau tipete, blesteme, uratenii. AraN mi-a spus……sunt cei aruncati la ghena sau la toaleta nascuti fiind sau foarte aproape de soroc. Si nu sunt numiti si nu au imbracaminte de lumina. Si toate durerea lor vine si peste voi si peste intregul neam si peste copiii intrupati. M-am apropriat de una din celule si vederea mi-a fost coplesita ce ceea ce am vazut….corpul mamei ca o zeama urat mirositoare era sorbit de o uratenie care o chinuia in fel si chip.. Si mama racnea, se jelea, ii parea rau ….insa nimeni nu o auzea. Si parea ca timpul statuse pe loc si ca de o vesnicie era chinuita de regrete, de faptele ei, de uitare. Insa AraN imi spuse…Sunt doar trei ani de cand a venit aici si s-a intalnit cu copilul cu care l-a avortat la tinerete. Si cel ce putea fi om mare…..acum o chinuie cu toata durerea pricinuita de…neprimire., neiubire, suparare. Apoi m-am uitat in urmatoare celula unde intr-un noroi urat mirositor se aflau mai multe bucati de carne….jelindu-si durerea. Si nu aveau chip ……si dincolo de ele puteai vedea in cenusiul vietii parintilor( pe un ecran) doua fiinte impietrite, reci fara copiii la aproape 60 de ani, tintuite de boli, cu sufletele intinate, uitate de ceilalti, intr-o tristete si o amaraciune…fara margini. Si AraN imi spuse…sunt copiii lor avortati la tinerete……si iata batranetea lor fara chip ca si acesti copiii apasandu-le anii. Si nu vor sa stie de aceste pacate si nici nu vor sa se caiasca si legati sunt prin firele durerii. Si copiii lor tare mai plingeau si blestemau si toate urletele lor le vedeam ca o plasa urata apasandu-le batranilor lor parinti, anii.
Apoi m-am uitat prin micul geam al unei alte celule…unde pe un rau murdar curgeau….foarte multe bucati de carne…..Peste 30 imi spuse AraN al unei singure mame…nesocotite. Si tot el adauga…si cei ramasi cei doi nascuti sunt plini de boli si fara copiii racnind si cracnind catre Dumnezeu. Insa ei nu stiu ca toata nefericirea de la …acestia vine. Si am ascultat jelania acestor copiii care purtati de raul murdar ajunjeau intr-un fel de vale unde si alti copiii erau aruncati, tipetele lor ramanand agatele in sufletele mamelor dar si in vietile copiiilor intrupati ca niste gheare invizibile.
Apoi am mers la o alta celula…..unde am vazut un brat imens lung foarte lung si pe el multe capete. Este medicul care rapune vieti, fara inima, cu constiinta anesteziata, vrand doar bani, faima, putere. Si bratul era mancat de aceste capete, ros si zdrelit si din el curgea sange …si mirosurile si tipetele erau cumplite. AraN…imi spuse…..Si multe medici nu vor sa stie si in orgoliul lor continua sa faca crime peste crime. Si tipetele acestea nu-i lasa sa simta bucuriile vietii nici pe ei nici pe copiii lor. Mai multe plase invaluiau viata acestor oameni cu brate-criminale sufletele lor tanjind dupa imensitatea radianta. Pentru cateva clipe…am vazut mai multi medici legati de maini si de picioare mergand incolonati ca si puscariasii cu bratele si picioare chinuite de niste aratari, biciuti de la spate …de altele, si blestemati din fata de catre copiii ucisi.
Am mers mai departe catre o noua celula…in care se aflau…..4 copiii fara manute intr-o mocirla urat mirositoare. In spatele lor…..mama( care era inca in viata) era acoperita de valuri de foc iar mainile ii erau arse. AraN imi spuse….cu gura de foc si mana de foc i-a dat afara…si focul malefic nu o lasa sa traiasca. Si toata viata ii este arsa….parjolita…caci dupa multi amanti e singura, trista, pustiita.
Apoi am mers la o celula ….din care razbateau versuri amare, triste, si o jelanie imensa m-a invadat. Erau 8 copiii aruncati intr-o ghena cu capul in jos…….si trupurile sfartecate. Si mama( inca in viata) invaluita in nori suicidali pasea cu greu, apasand cu tipat, pedala vietii. AraN …imi spuse……nu ii este dat sa se bucure caci a distrus bucuria. Si oricat s-ar ascunde …..in calatorii sau lucruri sau barbati aceste crime nu o lasa. Si sufletul mamei era in ghena la fel ca si copiii…cautand in zadar…scaparea.
Apoi am mers la o celula cu …din care auzeam multe oftaturi……..asa de lungi ca parca imi strapungeau urechea. Aici se afla o mama….de peste 50 de ani legata in franghii si biciuita de niste aratari cumplite…de picioarele ei atarnand multe, multe bucati de carne. Sunt fara numar…zise AraN…..insa nu i-a pasat si toate pe care le-a obtinut de la viata s-au stins in aceste oftaturi.
Apoi AraN m-a luat de mana…am iesit de pe culoarul ponosit trist ca de inchisoare si am pasit intr-un loc minunat…o poiana plina de flori avand in centru…. fantana jumatate luminoasa, jumatate intunecata. Ne-am apropriat de ea…..si am auzit muzica sferelor. O bucurie suava ne-a invaluit…….si mai multi copiii trilulind si dansand s-au apropriat de noi si de fantana, vocea lor innaripand totul. M-am uitat in fantana si am vazut in partea intunecata…chipul celor chinuiti. M-am conectat la toate triunghiurile de lumina….si cu maini ceresti…am asezat camasa Mariei Magdalena, Braul Maicii, Sfantul Acoperamant…..deasupra fiind Crucea. Si deodata am observat ca eram multe si asezate de jur imprejur si toate teseam noul chip intru Unime mosind iesirea lor din Intuneric. 33 de prezente spuse AraN……si Impreuna cu fire de lumina, asezam, teseam, pregateam…….noii lor pasi. Si dupa un timp am privit ….in fantana si am putut vedea cum ieseau din partea mocirlita, spalati cu lumina, imbracati cu lumina……in vals cu Iubirea alaturi de ceilallti copiii. O hora frumoasa a strapuns timpul in centrul ei fiind flori graitoare si de jur imprejur, Spirala Bucuriei. Copiii din viitor alaturi de cei iesiti din umbral cantau, dansau, se inaltau usor, bland mangaiand aerul.
AraN spuse…
Cu truda multa dar si cu iubire….. mamele, stalpii de lumina, inaltatorii, divinatorii, traitorii de Sens, dezvelitorii contribuie la aceasta lucrare…..ridicand durerea acestor copiii. Si cand ei se ridica noi toti ne ridicam simtind bucuria cereasca cum ne atinge….pasii, chipul, viata.