Urcam muntele plangand …pasii mei fiind atinsi de multi maracini, striviti de bolovani, macinati de sange, Eram frate de manastire, tanar, nu aveam mai mult de 16 ani. Venisem devreme, adus de mama ramasa vaduva si de cei trei frati mai mari. Imbracat prost, vesnic infometat, mama gasise de cuvinta sa ma lase aici. Abandonat dar fericit gasisem in bratele parintelui Calinic, Tatal. El, doar el…vazuse ceva in chipul meu……de la 9 ani, ceva ce eu nu stiusem pe atunci, ca fusesem adus de Dumnezeu si doar de el si acesta era de Sus ….Rostul. Si urcand muntele…parintele imi spuse…..sa pui piatra aici, nu piatra asta grea care iti striveste degetele ci caramida credintei vii, unita cu lacrima. Sa nu uiti asta. Eu voi pleca…sunt batran si treaba mea pe aici s-a cam incheiat …insa tu si altii ce vor veni dupa mine veti continua sa teseti la aceasta trena de lumina. Si deodata muntele….s-a dezvelit ca o entitate, un batran frumos cu barba alba purtand o mantie de oameni ce-l urcau…unii cu credinta, altii cu iubire, altii cu intelepciune, Un unic grai…si parintele Calinic radia. Veti sti de ce v-am asezat aici. Strajeri peste timp, pastratori ai cunoasterii, aparatori crestini. Vor veni vremuri de prigoana, de cernere, de lupta. Un altfel de razboi cu arme invizibile dar care ucid mai repede decat cele pe care le stiti. Si veti trece rapid….insa nu asta sa va fie frica. Sa stiti ca daca aveti credinta nimeni si nimic nu va clinti din ce a pus Dumnezeu la locul lui. Sa deveniti ca piatra in vremuri de prigoana…fermi, de neclintit, puternici. Sa nu va lasati dusi de nas!!! Frasineiul este una din comorile pe care v-am dat-o……pamant sfant, pamant udat cu lacrimi, gradina a iubirii. Scrisoarea voastra de credinta catre Mantuitor!!!!Sa nu o pierdeti…caci vremurile vor fi aspre, reci si multi se vor lepada de bruma lor de credinta.
Parinte ……de ce Frasinei? Pentru ca acesti copaci va vor aminti de maretia voastra intru Hristos, de forta, zveltetea, puterea voinicilor care se uneau cu codrul. Pe aici multi calugari s-au nevoit in pesteri sau chilii sapate in munte. Si doar Maica i-a aparat de geruri si invazii. Si au rezistat timpului….asezand in trena acestui munte, credinta lor, puterea lor dumnezeiasca, iubirea lor. Si ei coboara uneori fara sa-i vedeti in Manastirea din Vale si ii dezleaga pe credinciosi dupa meritele lor. Aceasta este darul acestei Manastiri, sa-i curete pe oameni de intunecime, sa-i apare de patimi si boli, sa-i intareasca, sa le activeze chipul de lumina.
V-am lasat aceasta manastire ca o cetate de lumina. Sa o aparati, viteji ai mei intru Credinta.
Parinte cine ar vrea sa distruga acest loc al iubirii, sfinteniei, credintei? Vor veni vremuri tulburi, macinate de compromisuri si socoteli si vor vrea cu multe viclesuguri sa treaca si peste cuvantul meu …si peste cuvantul Domnului. Dar voi sa nu cedati…ati auzit? Sa nu cedati…sa fiti eroii nevazuti ai Muntelui…si Muntele va va ocroti pana la capat. Sa stati la poalele lui de sunteti femei si cu credinta vie in suflet…….pe varful lui. Si eu va voi tine in brate..Ati auzit? In brate….voi fi acolo….nevazut aparand locul acesta sfant.
Parinte …..si eu? Te vei intoarce ….pana cand cel din urma va gasi drumul spre Acasa prin Frasinei…..sau Bistrita sau Cernica sau Pasarea. Caci toate aceste locuri de lumina sunt chipuri ale lui Dumnezeu semanate in voi. Si nu va pierdeti….trambitati cu iubire Voia Domnului…caci Bunul Dumnezeu nu vrea sa-i fie invadate aceste locuri de vicleni, lacomi, nestiutori.
Parinte care sunt armele noastre? Credinta, iubirea, intelepciunea. In centru, adevarul.
Parinte de ce norii sunt atat de puternici si dinspre Apus si dinspre Rasarit? Incercarile vor fi multe ca voi sa cresteti la mijloc…ca painica. Sa va rumeniti bine adica sa va caliti. Nu exista credinta fara incercare ….caci doar ele ne intaresc. Si nu uitati ca muntele sunteti voi…si fiecare varf este un Frasinei. Si nu lasati varfurile sa cada…caci vor cadea apoi si restul.
Parinte si de vor nimici Frasineiul?
Nu il vor distruge insa vor incerca cu fel si fel de tertipuri sa-i infricoseze pe cei din interior. Si cei cu credinta mica vor ceda …iar cei puternici vor intari mijlocul pentru vremurile chistice ce va sa vie…..
Parinte ce sa le spun oamenilor? Ca sunt aici cu voi…..pazind darurile acestui munte. Si ca suntem impreuna, voinicii lui Isus Hristos, soldatii lui de lumina.
…
M-am trezit…simtind muntele viund si padurea graind in mine. Printre ramuri, un chip bland ma privea atingandu-mi cu privirea lui, sufletul. Parintele Calinic……imi soptea unduind in versul divin al inimii.