„Scrie cu litere mari: ASTA SA NU PRIMIŢI!! Voi nu ştiţi ce periculos este să acceptaţi cipurile! «EU AM CIPUL MEU! AM PECETEA BOTEZULUI DATĂ DE IISUS. […] NU ÎMI MAI TREBUIE NIMIC!» […] Cine îl primeşte, îşi dă singur iadul! […] Aşa şi cu vaccinarea copiilor! Să le spuneţi că odată cu cipul de la Botez, DUMNEZEU V-A VACCINAT ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH! De altceva nu mai aveţi nevoie”.
S-a vorbit mult despre cip-uri, dar cred că încă nu de-ajuns de mult. Mulţi cred că prin cipuire li se conferă mai multă securitate, sunt mai feriţi de situaţiile în care sănătatea, viaţa sau bunurile lor ar putea fi puse în pericol. Manipularea prin tot felul de atentate teroriste va duce, cred eu, la acceptarea cu uşurinţă a cipurilor, ca măsură de siguranţă a vieţii. De la căderea celor două turnuri gemene, la 11 septembrie 2001, parcă s-a făcut primul mare pas spre controlarea omului, prin ascultarea telefoanelor şi prin inducerea unei terori iminente. Şi cum să scăpăm de această nesiguranţă, de această teroare fără chip? Prin acceptarea de bunăvoie a unui control asigurător, prin cipuire. Numai că e fals asigurător. Oamenii vor crede că odată ce au cip-ul, viaţa lor nu mai e în pericol. La fel şi cu sănătatea şi cârdul de sănătate. Cei mai mulţi au impresia că a accepta cârdul, ţine „de modernism”, şi consideră că,
„în caz de nevoie medicală”, vor fi mai uşor trataţi şi salvaţi. Dar nu iau în calcul faptul că există atâtea cititoare de cârduri care pot fi folosite împotriva lor de persoane neautorizate şi rău intenţionate. Şi de unde ştim ce conţin acele cip-uri? Dacă conţin numărul 666, care după mine funcţionează ca o vrăjitorie, ca un blestem, ca un descântec, ca ceva de vise rele?
Părintele meu duhovnic, Nicolae Popescu, spune că nu e de glumit cu ele. El se tot întreabă de ce nu pun alte cifre, de exemplu 555, sau 888? „Cu acestea nu are nimeni nimic împotrivă, nu suntem absurzi”, ne explica dânsul la predică. Şi pentru că această temă mi se pare deosebit de importantă, semnalată de apostoli cu 2000 de ani în urmă, am considerat că e necesar să discut cu Părintele Pantelimon şi despre cipuri, conţinutul lor şi despre efectul lor in planul conştiinţei.
D.G.: Părinte, aş vrea să discutăm despre cip-uri…
Părintele Pantelimon: Tu scrie cu litere mari: ASTA SĂ NU PRIMIŢI! Voi nu ştiţi ce periculos este să acceptaţi cip-urile! Astea vă strică creierul imediat! Voi să spuneţi răspicat:
„EU AM CIPUL MEU! AM BOTEZUL! AM PECETEA BOTEZULUI DATĂ DE IISUS. ŞI EL ESTE ÎN MINE PRIN BOTEZ ŞI EU ÎN EL ŞI E DE-AJUNS. NU ÎMI MAI TREBUIE NIMIC!”. „NU VENI CU ANTICRIST, CĂ NU ÎL PRIMESC!”. Asta face parte din lupta pe care Anticrist o duce cu Dumnezeu prin noi, oamenii, făpturile cele mai iubite ale Lui Dumnezeu şi pe care Anticristul le urăşte neînchipuit de mult. Din America pleacă acest rău al cipurilor. Acolo se fac studii. Vor să-l detroneze pe Dumnezeu şi să-l instaleze în locul Lui pe Anticrist care, prin acceptarea cip-ului, pune stăpânire pe noi. îi dăm voie să se aşeze pe Tronul Sfintei Treimi construit de Dumnezeu în inima noastră. Prin urmare, să spui: „EU AM CIP DE CÂND M-AM BOTEZAT! EU AM CIP-UL BOTEZULUI!”.
D.G.: Şi dacă e nevoie, putem spune: pentru pecetea botezului meu, eu mor? Aşa cum şi-au dat viaţa Brâncovenii şi mucenicii pentru credinţa în Iisus?
Părintele Pantelimon: Da, da! De murit, tot mori! Şi oricum, cip-ul stinge în om tot ce mai e sănătate. Distruge creierul şi apoi inima. După ce le distruge pe acestea două, nu e mar lucru să distrugă apoi restul. Şi asta foarte repede. Pe când Botezul, ne apără şi ne luminează mintea! Aşa şi cu vaccinarea copiilor. Să le spuneţi că odată cu cip-ul de la Botez, DUMNEZEU V-A VACCINAT ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH. De altceva nu mai aveţi nevoie! Trebuie refuzată vaccinarea, pentru că vaccinurile conţin mercur, care nu»se mai elimină niciodată din corp. El strică mintea şi copiii, când cresc, devin agresivi, iar cei mai mulţi îl neagă pe Dumnezeu. Refuzaţi cipurile şi vaccinurile, dacă vreţi să aveţi grijă de suflet. Inainte de a vă omorî prin cipuire, Anticrist transformă oamenii în animale. Strică toată frumuseţea pe care a pus-o Dumnezeu în om.
D.G.: Părinte, ce facem cu cardurile de sănătate?
Părintele Pantelimon: Tu ce ai făcut, l-ai primit?
D. G.: Nu.
Părintele Pantelimon: Bine ai făcut! Tu ai luat botezul! El e pecetea ta, nu ai nevoie de cârd de sănătate. Dumnezeu este sănătate! Cei care vreţi Raiul, să nu-i primiţi! Cine îl primeşte, îşi dă singur iadul! Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege, aşa că cei care îl acceptă, se dau de bunăvoie iadului. Dumnezeu ne respectă libertatea, dreptul de a alege unde vrem să avem
lăcaş în veşnicie.
D.G.: Lumea se sperie că va fi scoasă din sistemul de sănătate, dacă refuză cârdul, Părinte!
Părintele Pantelimon: Nu-I dă nimeni afară din sistem! El singur se dă! Frica lui! Dacă ar fi cu Dumnezeu, ar rămâne în Sistemul de Sănătate al Tatălui Ceresc! Nicio frică nu ar mai avea! Cu Dumnezeu nu ai de ce să te temi! Toate piedicile cad. Sănătatea e Dumnezeu! Aşa că, fiecare e liber să aleagă între Dumnezeu, care e Viaţă, e Sănătate, e Siguranţa noastră că ne iubeşte, şi Anticrist, care este „ucigaşul de oameni”, „tatăl minciunii” şi cel care vrea să târască, din ură, omul în iadul cel mai de jos. Refuzul cârdului trebuie făcut fără constrângere. Dumnezeu nu vrea să ne iubească cu forţa. Noi să ne rugăm pentru toţi, ca Dumnezeu să aibă grijă şi de cei care nu înţeleg sau nu pot să refuze cârdul. Să le spui să nu se sperie şi să nu se întrebe ce vor face, pentru că are Dumnezeu mai multă grijă de ei decât pot avea ei înşişi. Voi să aveţi grijă să vă rugaţi. Altă grijă să nu aveţi. Şi în general, tot ce faceţi, să fie cu rugăciune pentru acel lucru, pentru binecuvântare, pentru gândul cel bun. Apoi, să vă rugaţi să vă dea putere să duceţi la împlinire gândul cel bun. Şi o să vedeţi că, rugându-vă aşa, o să ajungeţi să puteţi. Nu forţaţi nimic, iar mintea să vă fie tot timpul la Dumnezeu, indiferent că aveţi de lucru cu mâinile. Lucraţi şi îi mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate, îl slăviţi, vă rugaţi Lui pentru toate grijile şi neputinţele voastre şi ale celorlalţi, pentru această Lucrare, pentru popor, pentru o familie normală şi tineret normal la cap, că uite ce probleme au tinerii, dacă nu cred şi nu se roagă. Aşa şi cu cardurile. Rugaţi-vă! Rugaţi-vă să le ia Dumnezeu de la poporul român cum ştie El!
D.G.: Noul Ierusalim?
Părintele Pantelimon: Da, şi s-a descoperit că e la noi, prin faptele de pregătire a Celei De- a Doua Veniri. Că aici e noul Ierusalim, ştie toată lumea, şi catolicii şi sectanţii. Ştiu şi ei cum a plâns Maica Domnului pentru poporul nostru, despre care spunea că „e un popor sărac care strigă la mine că nu are conducere”. Ierusalimul s-a mutat prin fapte, aici, la noi. Iisus a spus că: „Eu mă duc şi vin. Dar când voi veni, nu mai vin prunc, ci am să vin să plătesc fiecăruia după faptele sale.” Din cauza asta, credinţa fără fapte e moartă. La Naşterea Sa s-a ştiut unde vine, în Bethleemul Iudeii. Dar acum unde vine? Scrie în Vechiul Testament: „vine în Valea lui Iosafaf’. Valea lui Iosafat e valea murdăriilor. Ierusalimul impune un Nou Ierusalim, pentru că iudeii nu au respectat Cuvântul lui Iisus şi nu l-au recunoscut ca fiind Mesia. Ia să te văd cum judeci? Ai înţeles de ce cădeau la pământ cei care au venit să-L aresteze pe Iisus în grădina Ghetsimani?
D.G. : Au simţit dumnezeirea Lui şi îi cădeau la picioare.
Părintele Pantelimon: Măi, cădeau la pământ, nu la picioarele Lui. Atunci, El şi-a arătat puterea Sa dumnezeiască! Ei nu au simţit nimic.
Doar le arăta că El e Dumnezeu. Puterea Lui îi azvârlea, şi se dădeau înapoi din cauza forţei Lui dumnezeieşti, şi de aceea nu se puteau apropia. Şi cădeau, nu mai puteau înainta. Se loveau de Cuvântul Lui Dumnezeu. Practic, Iisus, care era şi Dumnezeu, Le-a arătat că ar putea să-i stingă, dacă ar voi, că putea să-i facă praf. Şi le-a mai spus:
„Sculaţi-vă şi dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece”. Adică pe apostoli să-i lase să plece. îi proteja: şi asta e o pildă, că noi trebuie să ne jertfim de bunăvoie şi totdeauna să-i protejăm pe cei ce sunt cu noi. El s-a dat singur în mâna lor. Când Petru a scos sabia, i-a spus să o pună la loc. Nu avea nevoie de apărători. Şi îi spune: „Nu trebuie să beau eu paharul pe care Mi L-a dat Tatăl Meu?”. El avea să moară, pentru ca păcatele noastre să fie iertate şi să ne arate în ce fel iubeşte Tatăl Creaţia Sa. Şi anume, prin jertfirea Fiului Său cel mai iubit, născut din sânurile Sale, şi nu făcut din nisip, ca noi.
Şi ne este şi model de urmat: paharul până la capăt. Şi îl putem bea şi noi, dacă păzim poruncile Sale. Numai păzirea lor ne face să fim asemenea Lui!