Am plecat pe Camino fara asteptari asezand doar in unde o calauza frumoasa formata din Sf Iacob-Sf Ioan si ca varf de triunghi, Familia Divina. Nu stiam daca vom putea sa-i punem pe prichindei sa mearga mai multe zile pe bicicleta insa cumva lucrurile s-au asezat si curgea divina ne-a imbracat cu talcurile ei, calatoria fiind facuta cu sufletul ( pe verticala cereasca) urmand pasii divini de pe acest drum de cristal si cu masina ( pe orizontala lumeasca).
Inainte cu trei zile totul s-a amplificat nesperat de parca un nor grabit abia astepta sa se descarce. Si ramasese in mine agatat in pomul interior asteptand transformarea lui in Soare, Bucurie, Unime.
In primele momente ceva din insasi arhiva mea, fiica rapita, tatal riguros, luptatorul, credinciosul habotnic, femeia care inca nu isi luase decizia, arhitectul asprit de timp, preotul ce-si pierduse puterea, femeia frivola se intorsera coplesind parca cupa interioara cu multe amintiri vantoase, dureroase, stranii insa cand torta rugaciunii s-a aprins am simtit limpezirea, raul devenind frumos, limpede si clar iar toarcerea universala m-a atins cu totul.
Patrunsesem (dupa acest bucle ale durerii) intr-o sala imensa alb-purpurie cu niste coloane uriase atingand toate timpurile pe care se invarteau spirale de diferite culori. In centrul ei se afla un tron si in apropiere 24 de jilturi luminoase, radiante din care nu vedeam chipuri insa percepeam niste unde frumoase, calduroase, primitoare.
Unde sunt?
In viul Unimii, la Sfantul Inteleptilor.
De ce aici?
Tu ai cerut si esti primita.
Pe o masa rotunda au aparut multe daruri si fara sa vreau le-am atins cu recunostiinta, drag, bucurie. O voce calduroasa mi-a soptit. Sa le asezi in Tot si Toate.
Apoi am vazut Camino ca un drum de lumina desenat de un deget radiant, un drum rotund ce se inchidea frumos ca o cununa.
Au fost multe batalii, multa tristete, multa lacrima. Aseaza darurile si drumul va deveni al Unimii asa cum a fost el gandit dintru Inceput.
Si copiii?
Si ei vin cu alte daruri……sa deschida alte porti ale fiintarii ce nu au fost pana acum dezvelite.
Sarra? Va lasa recunostiinta. Iar Stefan? Curajul de a fi.
Si triunghiul?
Omul nezabrelit, Omul frumos, radiant, Mare.
Si noi?
Bucuria Unimii.
De ce acum?
Imparatia este Aici si Noi-Una iar Camino e o carare a Unimii.
Apoi sala s-a deschis si mai multe entitati au intrat in valuri, bleo, albe, aurii radiante.
Cine sunt?
Maestrii ascensionati. In grai divin un nou botez va atinge Drumul, Oamenii, Timpul.
Ce pot sa le spun celor de Acasa?
Ca sunt primiti si marea calatorie se face Acum si Aici in vers divin.
Va suntem aproape in Impreuna-Una.
Apoi sala s-a inchis si drumul a devenit o cununa din care tasneau pietre diferite si raze ce atingeau Totul cu bucuria Unimii.
….
Suntem cu totii pe Camino, un drum al dezvelirii, unimii, bucuriei. Si daca nu puteti ajunge in Spania sigur il puteti trai in interiorul vostru in orice triunghi de lumina. Mai multe vom povesti la atelierul din 5 oct.
De