Întotdeauna la sfarsit de an incerc sa limpezesc in mine toate evenimentele aducând in ochiul plin de bucurie, darurile fiecarei situatii. Uneori cer indrumare de la mosi si stramosi pentru teme activate in Taina lui acum, vechi si noi dar care isi pregatesc Rodirea.
Astfel ca fara sa ma gândesc prea mult Triunghiul celor trei bunici glasuitoare in Unime s-a activat asemeni unor Stelute tinandu-se de Maini pe un cer plin de culoare cândva de nedeslusit acum ca o harta unde toate lucrurile se legau intre ele cu mult Talc.
Prima bunica in adevar Preoteasa nascatoare de Scoala si de Biserica a fost un Stalp de Lumina pentru un sat din Dobrogea de unde a inceput si dospirea mea. Peste timp i-am simtit Frumusetea interioara, Bucuria si Smerenia. O mica movila ca un munte mic pe harta Dobrogei purta chiar numele ei. Adeseori ma întorceam in bratele cuvantatoare cu ajutorul povestilor simtind chipul ei radios, caldura ei, faca-se voia ta. Intuiam ca scoala pe o nascuse si biserica erau doar borne de plecare pentru educatia dintru Adevar in care Templul Divin se impleteste cu Scoala. A doua bunica a coborat in plan cu mult Curaj devenind in ochiul dezvelit un Far pentru mine. Pe aceasta bunica mi-a amintesc foarte bine si fizic: era puternica, rabdatoare, determinata. In vremuri de razboi si-a aparat cei 7 copiii, cu multa intelepciune, dospire, rost. Nu a luat furca sa lupte insa atitudinea ei i-a determinat pe cei care ii invadaserea casa si ii luasera tot, sa o lase in viata ba chiar sa o pretuiasca iar la final sa i redea libertatea lasandu-i pasii sa se bucure de viata, frumusete, intelepciune. In sat i se spunea Vitoria Lipan. Aceasta bunica care a plecat impacata de aici si foarte tarziu mi-a aratat la razboiul de tesut( oare de ce nu se numeste pacea in care tesi?) cum viata insasi e culoare, fir, impletire.
Apoi a venit a treia bunica, plina de entuziasm, dedicare, jertfa. Se scula dimineata foarte devreme si intra in nunta cu cerurile. Lasa rasaritul sa-i inunde cupa si asa pornea la camp. Mi-o amintesc in freamatul ei luandu-ma si pe mine cu ea, la caramidarie spunandu-mi ca asa se face casa interioara, cu sudoare, punând caramida cu caramida, perseverand …. in curte pregatind painea sau dand de mancare pasarilor, la porumb vorbind cu el, imbratisandu-l, iubindu-l.
In centrul acestui triunghi am simtit prezenta unui calugar si mos, un dospitor care s-a retras la Ierusalim si care mi-a trimis peste timp o Icoana infatisand Sfintii strabatand Apele, scrutand Muntii, Dezlegând. Aceasta imagine a Maestrilor Trecerilor si-a dat mana cu viul unei deschideri de Sens care s-a activat la 9 ani si a revenit in toate momentele de rascruce( trecând peste campuri cu trusa de limpezit suflete) dar si cu o imagine minunata care m-a insotit pretutindeni in Nepal, veche si noua dintr-o alta viata in care calugar-barcagiu fiind duceam de pe un mal pe altul, Omul.
Exista triunghiuri de lumina in neam care deschid drumul nepotilor insotindu-i pe Cale in frumoasa Dezvelire.
Incercati sa va conectati la ele, cu drag, recunostiinta, bucurie si veti simti cum in Centrul lor, globuri-daruri stralucesc aducând pe bolta vietii, Talc, Recunoastere de Sine, Despletire.