Imi place dansul mai ales cand ma las cuprinsa de melodie ca de niste brate divine  si curg fara sa-mi urmaresc pasii, atingand teritoriile interioare cu multa blandete, talc, iubire. De obicei zbor, dansul conducandu-ma si in ariile scrisului, acolo unde ma simt cu adevarat, Acasa.  Urmaresc pe ecrane cuvantarile ceresti, ma las mangaiata de glas si mireasma si la final ma asez pe scaun si las curgerea sa prinda contur in ochiul trezit, adancit de cautare. Si valsul se impleste in continuare cu scrisul, insa este un vals al sferelor.

Vineri seara am plutit pe muzica unei cantarete libaneze numita Fairuz. Era insasi bolta acelei zile, parca o vedeam atingandu-mi bucuria cu multe alte nuante, vechi si noi, toate transportatoare.

Nu atingeam pamantul, ma simteam una cu vocea ei, cu insasi bucuria de a fi. Spiralam aerul, simtind in aproape prezente calde, frumoase, emitente.

Simteam ca tot trecutul meu in panza-i diafana se desfacea prin pasii mei aratandu-mi clipa, insasi buchetele ei desfacandu-se in mii de inflorescente in cerurile interioare.

Fairuz are o voce a portilor, nimic nu se inchide cu melodia ei, totul continua in miezul tau, purtandu-te spre varful muntelui interior.

Cautandu-i chipul energetic am descoperit ca este si o Maestra a Unimii, a Pacii, a Iubirii, vocea, trairea, bucuria ei atingand toate traditiile in sarutul cerurilor.

A doua zi sambata am imbratisat din nou ringul insa altfel ca observator si am descoperit ca spectacolul Dance Masters este mai mult decat un show este o intalnire binecuvantata cu sufletele innaripate, zbor si bucurie, drag si frumusete in bucuria regasirii.

Un con frumos de lumina a sustinut intreg evenimentul copiii lasand in minunata trena, entuziasm, caldura si multa frumusete.

Dansul te transporta daca stii cum sa i te daruiesti de la Centru catre oceanul cu intelegeri aurii care abia asteapta sa te limpezeasca, rotunjeasca, inalte …..ducandu-te catre valsul cu alte sfere acolo unde doar Cerurile Cuvanta.