Am tasnit din casuta din Snagov plecand spre Valcea…fara sa ma uit la ceas. Asa obisnuiesc de la 30 de ani, sa urmez chemarea de a ajunge intr-un loc…accesand campul lui Dumnezeu. Rapid toate mijloacele de transport s-au insailat intr-un mod minunat ascultand parca de un dirijor nevazut, calduros, iubitor, bland care facilita ascuns intalnirea cu rugaciunea-locul tainic Bistrita-Sfantul Grigore Decapolitul. Cand accesez spirala timpului adica timpul divin si las curgerea sa ma ghideze totul se petrece intr-un mod minunat, scriu multe articole in cateva minute sau ajung in locuri foarte indepartate intr-un mod neasteptat sau atelierele isi ating notele cosmice mult mai repede decat mi-au propus. Si aterizarea e perfecta. Ceea ce e straniu ….aproape intotdeauna telefonul se descarca sau il uit astfel ca deplasarile in calatoriile mele de suflet in care sunt doar eu se fac fara ajutoare exterioare. Am doar ghidarea subtila, busola interioara. Si Doamne ce ma bucur…..imi vine sa topai cand tehnologia nu mai este pe langa mine si ceasul ca un politai nu ma impinge la spate. Predarea aceasta versului divin…..o consider un dar incredibil pe care l-am primit atunci cand m-am asezat pe Cale….Sa fiu cupa…..si Dumnezeu…sa aseze ambrozia lui….ghidandu-ma prin calatorii, scris, lucrari de lumina.
Si daca chemarea a venit…stiam ca toate drumurile vor fi deschise. Asa ca m-am prins de fiecare raza de soare si am zburdat in fel si chip salutand copacii, soarele, divinul din Tot si Toate. De la Costesti incepe Camino-ul romanesc….un drum de poveste care insaileaza casute vechi, gaini, porci, caini, fantani, troite, raulete, varfuri de muntisori, flori, nori frumosi. Fiecare pas uneste Cerul si Pamantul creand o hora a bucuriilor naturii. Si desi stiu ca pot face cu mana unei masini…..asa obisnuiesc de 15 ani sa fac 5-7 km pe jos spalandu-mi sufletul in Triunghiul iertarii. Valsul meu cu manastirile a inceput la 18 ani ……dupa un an greu plin de boli, treceri, accidente, intalniri cu moartea. Si deodata dupa un vis initiatic a rasarit manastirea Frasinei si drumul acela minunat de la Muiereasca, Andreesti pana la locul in care femeile sunt primite. Fara cararile acestea care spala picioarele calatorului pregatindu-l pentru intrarea in Templu nu simt …..ca merit sa accesez taina acestor locuri. E o nevointa atat de frumoasa. Sa iti lasi lacrimile pe drum pentru a simti bratele templului.
E simplu sa cobori din masina in fata unei manastiri….insa unde mai este pregatirea ta, spovedania ta, jertfa ta?!!!
Dupa cei cativa km petrecuti in viul sufletului dar si zburdand printre copaci am ajuns la Bistrita…pasind parca intr-o alta lume. O liniste frumoasa ca o plapuma radioasa se aseza in Tot….si un grai izvorator de mir ma indemna sa vorbesc cu Sfantul. Si parca multe raulete se limpezira…..hranind Cerul Nou. Aici de mai multe ori in viata, am intrat pe contractul pe spiritual, cu ajutorul Sfantului Grigorie Decapolitul, rescriind. Si am trait atatea minuni……
Acum am venit sa-i multumesc, sa vorbesc cu Sfantul si sa las un buchet de intrebari.
Simteam ca partea mea luminica se hraneste complet. Ma adapam din ape divine lasand Cerul sa cuvante. Linistea-bucuria-blandetea teseau noi graimi, intrebarile capatau raspunsuri, noi proiecte aterizau si totul era atat de bland si radios si frumos……….fara graba, in unime, imbratisand Totul. Acesta este valsul sferelor in templu iubirii. Acesta este insasi nunta cosmica in care mireasa esti tu si Cerul e mirele, aceasta este intalnirea vazutului cu nevazutul, plina de cununi care se dezvelesc apoi in viata ta intr-un fel minunat.
Desi nu-mi facusem rezervare ….o camera draguta a fost gasita apoi un loc la masa si toate parca erau pregatite anume de cineva invizibil care ma chemase aici….sa culeg ghiocei celesti pe care sa-i agat in sufletele voastre.
Zambeam…..gandindu-ma cat de simplu este ….sa lasi cheile controlului…sa te predai….lasand ghidarea divina sa pregateasca totul. Nu planificasem nimic…si ca de obicei nu stiam nici macar telefonul de la Bistrita, numele maicutei etc. Insa primirea exista, la fel bucuria, radianta, blandetea.
Ma simteam plina de recunostiinta….unind Cerul si Pamantul cu aceasta graime….Invoc lumina ta, iubirea ta, bucuria ta, intelepciunea ta, abundenta ta, blandetea ta, Coloana sa fie, Cu ochi ceresti/ Din albastrul pur/ Ne privesti/ Dezlegandu-ne/ Intarindu-ne/ Inaltandu-ne/ In gand te chemam/ Cu iubire imbracam/ Mantia ta.
Si am rostit-o de mii de ori impletind-o cu acatistele Sfantului Grigorie Decapolitul…iar cand ieseam afara ….din foisor sau simplu….de pe cararile care zambeau ….spuneam: Soare christic, primeste-ma, Imbratiseaza-ma/ Iubeste-ma/ Eu la triunghiul celest vin/ Cu toate fortele treimice ma inchin/ Coboara in mine/ Sunt Una cu Tine.
Simteam ca tes impreuna cu ingerii manastirii, ca suntem intr-o sala cereasca la care toti participam cu graiul, cu iubirea, cu bucuria lui, dezvelind maretia Cerului din Noi.
Calatoriile spirituale te largesc, te rotunjesc iti desfunda ochii sufletului, te inalta. Si simple si impreuna cu oameni frumosi ele iti maresc coeficientul de inteligenta spirituala, rescriind pagini din contractul tau de suflet, activand daruri, intelegeri, bucurii de care nu erai constient.