Cand eram mica si stiloul divin ma chema, parca pluteam pana la masa si apoi sub revarsarea de Sens, scriam, contemplam, ceva se desfacea in mine. Si nu eram eu ci bolta Cerului care isi desfasura prin Om, stelele, dezvaluind in Unime, frumuseti, regasiri, sensuri.
Si nu stiam cu ce voi incepe si cum se va termina poezia sau povestea insa Cuvantul era roditor.
Starea in care inchideam intotdeauna sesiunea de scris automat era de bucurie coplesitoare, avant si zbor.
Mai tarziu in vremea facultatii, cuvantul ma lua cu asalt inca de la usa. Ma asezam pe un mic fotoliu care era destinat incaltatului si pluteam peste pagini zile in sir. Cand in sfarsit alegeam sa ma opresc sufletul meu tanjea dupa sentimentul de Acasa, dupa Viul curgerii, dupa Bucuria paradisiaca pe care o intalnisem prin Cuvant.
Apoi au venit cativa ani de indepartare de scrisul automat insa ceea ce imi amintesc cu bucurie era faptul ca facem trialoguri cu subiectii pe care Universul mi-i alegea in functie de temele absolvite, tineam training-uri si coaching-uri si flow-ul ma ajuta sa aduc in taina recunoasterii de Sine, cuvantul din lumina si sa-l pun sa rodeasca in Omul din fata mea. Si era o voce divina cea care insotea aceasta conlucrare, aceasta comuniune si vocea aceasta intervenea atunci cand eu ma lasam pe aripile Clipei, fara discursuri interioare sau scenarii, iubind Totul si dand Voie Centrului sa vorbeasca prin mine.
Dupa multe initieri si valsuri cu scolile de spiritualitate, am simtit cum…. Cuvantul s-a boltit, flacara lui atingand mai multe dimensiuni ale fiintarii.
Scriind la Coeficientul Multi, geometria sacra mi se revela ca o tesatura frumoasa, atingand in pianul interior, mai multe octave. Si drag era Totul si eu o Sclipire.
De fiecare data Cuvantul era tesator si pentru mine si pentru intreg Universul. Si ieseam din aceste spalari cu lumina, asezari, rodiri de Sens cu multe paradisuri care ma adanceam, ma rotunjeam, ma intregeau.
Cand am inceput sa lucrez la Triunghiurile Schimbarii, cuvantul stiam deja ca este o geometrie, un cod, o poarta, o unitate de Sens si energia lui transformatoare.
Acum cand ma uit in tesatura verbala a unui Om, simt cine este la Carma lui si pe ce ape isi plimba nava. Si cel mai important lucru este sa-l ajuti sa se centreze adica sa fie prezent in divinul din el, viu si atent la mesajele pe care Universul i le trimite.
De multa vreme nu ma mai atinge scriitorul egotist care isi umfla frazele cu adjective pufoase sau psihologul care a cazut in periferia cuvantului sau prezentatorul care isi rimileaza frazele stoarse de vlaga pentru ca sunt lipsite de continut, sens, viata.
Cuvantul are putere doar cand tasneste din Centrul tau.
De aici incepe terapia prin Cuvant, blanda si frumoasa ca o apa lina care iti mangaie teritoriile interioare, limpezindu-le asezandu-le, intregindu-le.
Aceasta terapie este Reamintire si nu poate fi invatata in scoli-patrate.
In taina recunoasterii de Sine cu familiile de lumina aproape, veti simti puterea ei, viul ei, glasul ei.
Toate trialogurile contin Cuvant dintru Adevar, la fel atelierele conective, metaconsilierile, flow-ul, povestile, initierile.
Terapia prin cuvant descarca Sens in Centrul nostru si incarca cu Viata, Minunea care Suntem.
Va invit in seara aceasta la Omra, ora 19, la Terapia prin Cuvant si Comuniunea cu Sacrul, un atelier conectiv dedicat sufletelor aerisite…
Sferele care suntem, stralucesc!!!!