Atunci cand scriu de multe ori ma simt ca si cum as inota intr-apa de lumina printre flori ale cunoasterii cu auriu, mov, alb alaturi, plutind, visand, unind lumile intre ele.

Si aceasta tasnire este intodeauna pe verticala ca si cum as veni de pe fundul oceanului interior catre rasaritul de aripi.

Si corpul este usor transparent, val si culoare iar cuvantul-lumina infasurat in roua dar si soare.

Si de multe ori corpul meu dispare intr-o contopire de auriu lasand  razele sa vorbeasca si cuvantul sa murmure ca un izvor ceresc, ca o blanda chemare.