In drumul nostru interior si invizibil, pe care calatorim constient sau nu in fiecare zi si in fiecare clipa, avem diferiti parteneri, invizibili. Vremurile acestea ne ofera extraordinara sansa de a ne deconstrui puzzle-ul interior si a ne recompune, luand cu noi doar feliile de lumina din care suntem construiti. Evident, odata cu sansa oferita prin zdruncinaturile barcii noastre, apare, alaturi de frica, temeri si deznadejde, prima dintre ele: Grija.
Grija, in forma ei lumeasca sau nu, ne insoteste si cand ne luam ramas bun de la parinti, acestia cadorisandu-ne cu urarea de a o avea, si cand vedem ca ploua afara, si cand pur si simplu ne privim diferitele ecuatii pe care le avem in etapa de viata in care ne aflam.
De o importanta covarsitoare pentru evolutia noastra spirituala este insa intelegerea faptului ca grija este o reactie, de multe ori automata, pe care noi o alegem. Noi alegem sa o luam cu noi in drumul catre noi. Unii iau cu ei griji cat un nasture, altii cat un pepene sau un hipopotam. Pe usa transformarii nu putem intra, insa cu aceste griji. Suntem singurii in masura sa renunte AICI si ACUM la intentiile noastre automate de a genera si creste griji.
Este o simpla alegere: „Draga, draga grija a zilei de maine. Inteleg ca m-ai insotit toata viata pentru ca ai avut marele rol de a ma ajuta sa inteleg imensitatea frumusetii zilei de azi, ca fiind singura pe care o am de trait. Iti multumesc pentru aceasta calatorie, iti transmit urarile mele sincere de transformare in cea mai inalta forma de manifestare posibila tie. Te las cu bine, la locul tau din creatie, eu indreptandu-ma catre fiinta mea de lumina, ce voi deveni fara tine alaturi. Acea fiinta ce daruieste dupa cum primeste aer in dar, ce zambeste, dupa cum primeste raze de soare, ce este pura si simpla, dupa cum totul este, pur si simplu.”
Grija este o constructie umana. Nu vine din Lumina, nu se poate intoarce in Lumina. Pentru a reveni in lumina, este nevoie sa renuntam la ce nu este lumina.
Te poti inregistra gratuit la http://www.edgarcayce.org si primesti zilnic un citat din opera acestui vizionar din partea Association for research and Enlightenment.
Imi plac f mult ideile lui Edgar Cayce.Sunt cateva videos(uri) pe http://www.youtube.com si se poate si subscrie la site-ul lui.
Grija are mai multe sensuri. „Ai grija de tine” inseamna sa te iubesti, sa te apreciezi, sa nu-ti fi-e indiferent ce spui si cum actionezi, cu o conditie : sa nu te supra-apreciezi, ca devine iritant. „Grijile” pe care omul le poarta depind de structura lui psihologica. Daca este o fiinta optimista , va vedea „the sunny side of street”, daca nu… va fi inconjurat de temeri in fiece moment.Credinta creaza ambientul pt pace interioara.Suntem nascuti din Lumina, traim in clar-obscurul terestru si in Lumina vom intra.
Irena, ai dreptate, exista si acest sens al cuvantului „grija”. Eu ma refeream la grija, ca teama, neliniste, preocupare continua pentru lucrurile de la periferia noastra. Cuvintele expun o anumita intentie, si conduc eneriga catre manifestare. Grija cu intentia de atentie, afectiune pentru tine si cei din jur poarta o energie diferita, mai benefica, dar care face parte don dintr-o abordare dualista asupra vietii: de ce sa fiu eu, cel mic, atent la mine, daca prin mine se manifesta Cel ce este? 🙂 Tot ceea ce este, este. Dincolo de grijile noastre.
Multumesc!
Ce sunt grijile?!
… ai dreptate, grijile sunt emotii, reactii la un eveniment, o lectie din viata. E felul limitativ in care alegem sa raspundem, in loc sa ne intrebam ce ar trebui sa constientizam si sa integram din acea experienta. Si apoi sa ne indreptam spre alte orizonturi, deschisi unor noi experiente, altor oameni.
… sunt o dovada a lipsei de incredere, in noi, in Tatal, in intelepciunea ce ne ghideaza pasii, in inima ce ne sopteste ce sa alegem pe drumul in bucurie si Lumina. Pentru ca am uitat ca Tatal are pregatit pentru fiecare din noi tot ceea ce este mai bun, in fiece moment.
Cand ne facem griji, nu mai traim in prezent, in Acum si Aici, preferand sa ne blocam gandurile intr-un viitor posibil, pe care il alegem de cele mai multe ori innorat, si … fumuriu(:
Grijile stau in calea miracolelor ce ar putea sa intre in viata noastra. Universul nu ne dezamageste, ne daruieste ceea ce hranim in mintea noastra. Uneori are daruri atat de frumoase, pe care le impiedicam sa se manifeste pentru ca mintea noastra e ocupata sa hraneasca … ganduri pitice. Si-n loc sa primim o padure, primim un tufis, in cel mai bun caz (:
Si-atunci ai dreptate sa alegem credinta in potentialul infinit al Universului, in locul grijilor, munca noastra interioara de transformare a lor. E un mic exercitiu de credinta, pentru „bobul de mustar”.
Cand ajungem acolo, nu prea mai avem de ce sa ne facem griji….atunci, plecam dincolo. Multumesc si eu! 🙂
Perfect de acord cu tine…Si totusi, daca nu am vedea intunericul, cum am recunoaste lumina? Putem deveni lumina, dar nu fara de griji si zdruncinaturi, pentru ca ele sunt conditia evolutiei. Daca n-ar fi ele, zdruncinaturile, grijile, temerile cum am mai aprecia perioadele de calmitate, cum am mai evolua?!
Frumos text, e o gura de aer proaspat! 😉
Grijile sunt un tovaras foarte bun pentru o bucata de drum. Dar, cand intram pe autostrada catre noi, cei adevarati, grijile devin niste haine care nu ne mai incap fiinta, in toata splendoarea sa. Devin o optiune pitica, ce ne conecteaza la vechile obiceiuri, ale fiintei noastre vechi, ale carei alegeri erau dominate de evitarea grijilor, nu de gasirea caii catre lumina.
Multumesc!
Sa stii ca scrii tare frumos si inaltator Valentin!
Multumesc mult, Anca!