În mod constient sau inconstient, fapturile au tendinta de a scurta unele stari si de a prelungi
altele.Daca suferim, daca avem un necaz, dorim ca acesta sa treaca mai repede, în timp ce, daca
suntem fericiti, am dori ca aceasta sa dureze pe veci. Din pacate, aceasta tendinta nu se manifesta
întotdeauna când trebuie si nici în bunul sens al lucrurilor. Când este vorba sa lucram, sa facem
eforturi, sa reflectam, sa intram în comuniune cu Cerul, simtim dorinta ca totul sa se termine cât mai
repede, în timp ce atunci când este vorba sa stam la masa, sa bem, sa ne distram, sa petrecem, ni se
pare întotdeauna ca se termina prea repede. Ei bine, nu acesta este comportamentul unui adevarat
spiritualist. Când se simte bine, când se afla într-o situatie agreabila, dar care nu îi aduce nici o
îmbogatire spirituala, un spiritualist îi va reduce timpul sau chiar o va întrerupe. Dar când va avea de
facut un lucru sau un efort, el va cauta, din contra, sa-l prelungeasca. Caci el a înteles ce bogatie si ce
profunzime exista în fiecare efort, în timp ce bucuriile si placerile, deseori, servesc doar ca un
cloroform, pentru a-l mentine în slabiciune si a-l îndeparta de adevar.
Deci, în fata fiecarei posibilitati care vi se ofera obisnuiti-va sa va puneti întrebarea: “Ce aport
poate avea aceasta pentru evolutia mea?” Daca nu vedeti un aport substantial, ci, mai mult, timp si
energii pierdute, renuntati la ea. Viata ne ofera o sumedenie de tentatii si, daca n-am învatat înca
suficient sa ne controlam, pentru a le rezista, vom ceda si apoi vom regreta, pentru ca ne vom simti
slabiti si apoi înrautatiti.
Am putea evita unele greseli daca, înainte de a ne lansa într-o aventura ne-am spune: “Facând
aceasta îmi satisfac o dorinta; bine! dar care vor fi repercusiunile actiunii mele, pe plan spiritual,
asupra mea si asupra celor din jurul meu?” Cel ce nu-si pune asemenea întrebari va fi surprins, pe
urma, de ceea ce i se întâmpla.
Sursa: Omraam Aivanhov