Am privit aceasta Primavara cum m-as uita la o fetiscana frumoasa, pusa pe sotii, zglobie, vie, plina de freamat…..care s-a jucat de-a v-ati ascunselea cu mine si parca cu toate florile acestei Planete dezvelindu-le frumusetea lor abia dupa ce ieseam sau mijeam din corsetul gri al provocarilor.

Mergand spre Curtea de Arges de Buna Vestire nu stiam ca un vant puternic imi va crampoti zambetul zdrobind micutele mele flori interioare, transformandu-le in petale risipite, triste, inlacrimate.

Dealtfel triunghiul descris de Gabriel, Isus, Maica il simteam atat de aproape incat radiam toata convinsa ca soarele acesta nu va putea decat sa creasca.
Dar iata ca o furtuna mare a invaluit aceasta stralucire si in marele huruit am simtit ca totul se prabuseste strivind melodiile interioare, gradina, insasi Templul.

Ma uitam la triunghiul care se itise de de dincolo de sfaramaturi, zgomote, dureri compus din Sfera Mama-Sfera Tata-Sfera Copil si plangand cautam sa inteleg daca mai poate fi reconstruit si cu ce…acum cand toate erau atinse de cutremurul acesta.

Incet, incet am putut deslusi pasta iubirii, un mic ghem roz, frumos, emitent si fara zabava m-am pus pe limpezit si apoi daltuit, lacramand si rugandu-ma, privind Cerul.

Nu stiam unde va duce acest elan insufletit doar de noile caramizi, geometrii ceresti deodata aparute insa bucuria mea de a reconstrui era mare astfel ca m-am lasat purtata pe aripi de credinta, intelepciune si patrundere in vers divin si…. minune…. la Sfantul Gheorghe am simtit deodata ca Noul Templu se intareste incepe sa radieze, straluceste…pentru ca apoi de Florii norul sa se sparga si peretii sa se umple de culoare, viu, regasire totul intr-un Splendid Rasarit.

N-am stiut niciodata ca poti inflorii trecand printr-o mare suferinta si totusi se poate.

Privind Acum drumul pe care l-am facut la Calinic mergand spre Frasinei si lucrand pe dezlegarea locului…. il gasesc Greu, Imens, Coplesitor…pentru ca duceam viul Cerului pe de-o parte iar pe de alta parte purtam in suflet o imensa culoare, durere dar si forta, iertare, iubire, tipat, intrebare.

Insa lucrarea Gratiei a fost mare….si drumul s-a limpezit la fel si Templul capatand culori din ce in ce mai radioase.

Ma gandeam ca aceasta primavara si invitatia ei la crucificare, transmutare, transfigurare a fost prea dura si totusi daca am privi drumul lui Isus am vedea ca nici o provocare de-a noastra nu e prea mare… Aceasta e primirea fiecaruia, Acasa.

La inviere am simtit pentru prima data ca ceva s-a trezit, nuntit, boltit…..un ceva minunat ce avea sa vieze pentru noi toti.( am scris despre coloana de lumina a Mariei Magdalena intr-un alt articol…)

Si asa a fost….Din aproape in aproape, Templul Nou a inceput sa atinga cu razele lui ……fiecare Acum transformand frunzele cazute in aripi si frematul in plutire…iar acum in dezvelire, totul e viu, frumos pregatindu-se de Rodire.

Lunea trecuta in tandra regasire exact la ora trei din firul zilei am simtit coborarea Sferei Tata apoi …..am trait impletirea si valsul celor trei coloane de lumina a Maicii, Sarrei, Mariei Magdalena iar in zori de zi in viul unui rasarit atins de toate culorile…..am perceput puterea, forta, maretia lui Metatron.

Asa m-am gandit sa va invit la un nou atelier de suflet pe 31 martie cu mai multe roade ca de obicei care vin din multa rescriere, viu si intrebare dupa o minunata noapte in care fructe-nestemate au ales sa iasa din Umbra si sa salute Omul, Familia, Totul.