Mergeam prin iarba plina cu roua cu SarRa alaturi desenand cercuri si vorbind cu mama Geea. Ne opream din cand in cand si multumeam raurind peste verde cu mici intelesuri. SarRa nu intreba nimic, primea ….stiind cumva acest joc cosmic prin care micuta preoteasa se trezea.
Cateodata se varsa in verdele unui fir mangaind Cerul.
Ce frumoasa dimineata mami….aici cu Totul alaturi.
Apoi lasa din nou pasul sa fie inundat de Soare, mangaiat de Pamant, atins de Vesnicie.