Imi place sa ma insotesc cu drumul, cotiturile lui, intersectiile urmarind chiar si pe fetele oamenilor, felul in care cararile vietii sunt mangaiate, iubite, imbratisate.
Provocarile de orice tip ar fi vin ca adanciri de Sens aducand pe orice obraz, o mijire asemenea ghioceilor ce isi scot capul din zapada dezvelind cu fragilitate, frumusetea, maretia, forta lor.
Incercati sa vedeti in ce triunghiuri s-au activat temele zilei. Daca demisia voastra a tasnit din triunghiul supararii pe viata, Dumnezeu, oameni, asezati-va un pic la masa interioara si urmariti-va pasii in zapada vietii. Mai apare acest triunghi? Ce vrea sa va spuna? Care sunt ghioceii lui? Ii puteti primi?
Priviti si alte hotarari care poate au venit tot din suparare si imbratisati-le cu iubire, bucurie, incantare gasind in centrul noului triunghi, viorele sau ghiocei sau zambile.
Nu luati aceste flori-talcuri doar pentru voi, daruiti-le si altora, impartasind in dezvelire.
Primavara interioara vine in orice triunghi de lumina, trezind resurse interioare de care nu erati constienti, inviorand drumurile, aducand obrazului vietii si frumusete si drag si adancire.
Si cand mai multe teme s-au transformat in buchete de sensuri, asezati-le in ferestile interioare si pe toate cararile, ungand departarile cu mireasma noua.
Darurile vietii sunt nelimitate la fel si primaverile interioare.
Primaveri cu mireasma
